2009 – anul sindicalizarii judecatorilor

By | ianuarie 1, 2009

Anul 2009 se anunta a fi un prag dificil de trecut de instante si judecatori.

Restrictiile financiare deja anuntate vor afecta intr-o masura grava chiar functionarea curenta a actului de judecata. Bugetul alocat instantelor judecatoresti pentru cheltuielile de functionare este cu peste 20% mai mic decat in anul precedent, cand de asemenea instantele au functionat in regim de avarie. Cele mai pesimiste calcule arata ca majoritatea instantelor isi vor epuiza fondurile alocate pentru intreg anul la capitolul bunuri si servicii (combustibil, transmiteri postale, utilitati) spre sfarsitul lunii aprilie.

In mod asemanator, masurile de rationalizare bugetara anuntate de Guvern afecteaza politicile de resurse umane, incepand cu blocarea posturilor vacante la data de 31.12.2008 (o hotarare de guvern care sa le excepteze nefiind inca emisa), continuand cu nefinantarea orelor suplimentare pentru personalul auxiliar, eliminarea primelor de vacanta si sfarsind cu incertitudine indusa prin declaratii la limita iresponsabilitatii publice in legatura cu drepturile de pensionare ale judecatorilor. In strategia de resurse umane elaborate de Consiliul Superior al Magistraturii pentru 2009 se preconiza iesirea la pensie in cursul anului  a unui numar de 80 de judecatori, in conditii in care promotia 2007-2009 a INM putea acoperi un numar de 73 de posturi. Deja, de la inceputul anului un numar de peste 120 de judecatori si-au inaintat cererile de eliberare din functie prin pensionare, iar potrivit declaratiilor presedintelui CSM inca cel putin 600 de judecatori pot  face oricand acelasi lucru.

Recentele evolutii arata ca Consiliul Superior al Magistraturii, incoltit de presiunea mass-media, intelege din ce in ce mai putin sa continue sa joace un rol protectionist fata de judecatori, asumandu-si din ce in ce mai riguros misiunea de a sanctiona derapajele profesionale si umane din justitie. Nu de putine ori insa, reactiile CSM, debitor neconditionat al presiunii publice, s-a dovedit vadit disproportionata fata de incalcarile deontologice ori abaterile profesionale care le-a provocat. Sfarsitul anului 2008 si inceputul acestui an au adus ineditul eliminarii din magistratura a unui judecator pentru neintelegeri la locul de munca cu o colega judecator, revocarii din functii de conducere pentru neindeplinirea obligatiilor privind asigurarea practicii unitare la nivelul instantei, controlului general si nediferentiat la toate instantele ca urmare a unui scandal mediatic legat de o intrerupere a executarii pedepsei, probabil gresita sau inoportuna. Evolutia CSM in directia inaspririi atitudinii fata de judecatori este previzibila si dintr-un punct de vedere chiar necesara. Conditionalitatile mecanismului de cooperare si verificare Romania- Uniunea Europena impun o „statistica” buna a sanctiunilor aplicate judecatorilor si procurorilor si din pacate, datorita pasivitatii din trecut, este mult de recuperat.

Dar cea mai mare presiune pusa pe corpul profesional se datoreaza in mod evident succesului categoric pe care l-au inregistrat confederatiile sindicale inca de la inceputul anului. Considerata ca fiind providentiala, legea salarizarii unice s-a impus in cele din urma pe agenda tuturor partidelor politice, fiind asumata oficial inclusiv la nivel guvernamental.  Negocierile purtate in jurul constituirii bugetului de stat au aratat pentru prima data o clasa politica incapabila sa reziste presiunii sindicatelor, cedand peste tot si  contribuind din plin prin declaratii, gesturi publice si chiar acte normative la culpabilizarea colectiva a unor intregi corpuri profesionale, vazute ca bucurandu-se de privilegii imorale intr-un moment de criza economica majora.

Dezbaterile publice purtate in jurul drepturilor salariale si a statutului judecatorilor au aratat din pacate si incapacitatea corpului profesional de a interveni  si echilibra o evolutie care in multe momente a luat forma unei furii populare. S-a dovedit ca asociatiile profesionale, singurele forme de asociere colectiva ale judecatorilor sau procurorilor, nu detin nici legitimitatea nici autoritatea formala de a interveni in spatiul dezbaterilor publice ori politice.

Asociatiile profesionale sunt in realitate organizatii neguvernamentale, fiind infiintate si functionand potrivit OUG 26/2000 a asociatiilor si fundatiilor. Acestora nu le sunt recunoscute nici un fel de drepturi de participare la procesele decizionale ale autoritatilor publice,  nu au nici un rol formal in negocierea unor drepturi profesionale, economice sau sociale, puatnd fi oricand ignorate sau uitate pur si simplu in luarea deciziilor. Mai mult, asociatiile profesionale nu au si nu pot avea rolul de reprezentare a intereselor economice sau sociale ale membrilor sai, cu atat mai putin a corpului profesional in ansamblu, intrucat, potrivit legii, asociatia profesionala este organizatia neguvernamentala constituita exclusiv pentru apararea intereselor profesionale ale membrilor. Potrivit art 76 din Legea nr. 303/2004, republicata, “judecătorii şi procurorii sunt liberi să organizeze sau să adere la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor lor profesionale”. Desi in practica asociatiile profesionale desfasoara in multe randuri actiuni cu tenta sindicala, solicitand si militand pentru drepturi salariale, ele sunt de fapt lipsite tocmai de instrumentul legal prin care sa poata impune aceste solicitari. Actiunea lor in acest domeniu este ineficienta pentru simplul motiv ca regimul juridic de organizare a asociatiilor profesionale nu prevede obligatia pentru autoritatile publice de a le consulta, asculta sau a realiza un accord.

Forma juridica specifica de asociere colectiva in vederea apararii intregii arii de drepturi, profesionale, economice, sociale, culturale, sportive, recunoscuta si garantata de stat, este sindicatul. Potrivit art 1 din Legea nr. 54/2003 “Sindicatele sunt constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala, in pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte, precum si in contractele colective de munca si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.”

Regimul juridic de care se bucura sindicate include: obligativitatea consultarii lor in procesul de luare a deciziilor, folosirea tuturor mijloacele de presiune permisa de lege in vederea realizarii scopului pentru care sunt constituite, cum ar fi  negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin mediere, arbitraj sau conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva, dreptul de a intreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.

Departe de mine gandul de a critica asociatiile profesionale. Ca promotor si membru fondator al UNJR am cu acestea si o relatie sentimentala. Rolul lor in prezervarea independentei puterii judecatoresti si protejarea statutului judecatorului este extrem de important si nu poate fi inlocuit nici de alta forma de asociare, nici de vreo alta autoritate publica. Cred insa ca acum, mai mult ca niciodata, corpul profesional trebuie sa dea dovada de pragmatism in evaluarea propriilor interese si sa gaseasca cele mai potrivite mijloace legale pentru a se proteja impotriva agresiunilor externe si a-si promova eficient interesele economice si sociale.

Dupa ce politistii, functionarii publici, vamesii, angajatii penitenciarelor s-au organizat in sindicate, judecatorii au ramas singura categorie bugetara nereprezentata la acest nivel.

Potrivit art. 4 din legea sindicatelor magistratilor le este interzis in mod expres, alaturi de persoanele care ocupa functii conducere, functii de demnitate publica si de militari, constituirea in organizatii sindicale.

Chiar la o privire superficiala textul de lege este vadit neconstitutional.

Potrivit art. 40 alin (1) cetăţenii se pot asocia liber în sindicate, indiferent de categoria profesionala din care fac parte. Pentru judecatori  insa, acest drept este abolit integral, desi art 53 alin (2) din Constitutie permite doar restrangerea exercitiului unui drept constitutional, fara a aduce atingere insesi existenţei acestuia.

Organizarea sindicala a judecatorilor si-a dovedit eficienta in sisteme de justitie consolidate, cel mai bun exemplu fiind cel din Franta unde Syndicate de Magistrature a implinit de curand 40 de ani de functionare neintrerupta.

Insa obstacolul principal nu-l reprezinta limitarile legislative. Ceea ce lipseste cu adevarat este minimul de coeziune profesionala fundamentata pe constiinta apartenentei la un corp profesional special.

Provocarile anului 2009 – presiunea publica, intarirea intrasigentei CSM, deprecierea conditiilor de functionare a instantelor si chiar incertitudinea unor drepturi salariale – pot crea premisele pentru regandirea formelor juridice de protectie si promovare a intereselor comune.

Organizarea sindicala poate fi o solutie pentru eficacitate, pragmatism si solidaritate.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273