Accesul la informația juridică în România. (II) Publicarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție

By | septembrie 15, 2013

În mod uzual, accesul la jurisprudența instanțelor se face, în România, prin intermediul publicațiilor scrise sau electronice comerciale. Dezvoltarea acestora a fost explozivă după 2005, când, în cadrul strategiei de reformă a sistemului judiciar, s-a impus pentru curțile de apelcerința publicării unor buletine de jurisprudență și realizarea unor materiale de informare (leafleat-uri) conținând hotărârile relevante pronunțate într-o anumită perioadă, selectate și prelucrate, distribuite electronic în interiorul sistemului judiciar.

Realizarea leafleat-urilor, deși s-a făcut cu relativă regularitate, în practică s-a dovedit o măsură ineficientă pentru scopul pentru care a fost instituită, informarea judecătorilor asupra practicii celorlalte instanțe. Pe de o parte, aceste materiale cuprindeau doar o infimă parte din jurisprudența unei instanțe, iar, pe de altă partegestionarea lor de către judecători era deosebit de dificilă, hotărârile nefiind indexate ori cuprinse într-o bază de date cu facilități de căutare, ci fiind simple materiale realizate într-un editor de texte. În plus, aceste materiale se întocmeau abia la sfârșitul unui trimestru, nerăspunzând astfel nevoilor imediate de documentare ale judecătorilor pentru fundamentarea comparativă a deciziilor ce trebuiau să le ia. Bineînțeles, realizarea acestor rapoarte speciale de jurisprudență nu avea în vedere și publicul larg și nu răspundea nevoii de transparență în exterior a sistemului judiciar.

Acest tip de activități au avut, însă, meritul de a pune în circulație un număr important de hotărâri noi ale instanțelor judecătorești, mai exact ale curţilor de apel.

Chiar de la început, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a derulat un program separat pentru publicarea hotărârilor judecătorești pe internet, diferit atât în ceea ce privește metodele aplicate, cât și în ceea ce privește conținutul activității de publicare efectivă. Înalta Curte a ales varianta prelucrării minimale a hotărârilor judecătorești, publicând practic integral hotărârea judecătorească, fără deformarea ei prin introducerea forțată în cuprins a unor așa-zise pastile relevante și cu operarea unor modificări stilistice minimale.

Hotărârile sunt prelucrate de către Serviciul legislaţie, studii şi documentare[1], conțin integral considerentele și dispozitivul, iar eliminarea datelor cu caracter personal și a datelor de identificare ale părților se face, cel mai probabil, manual.

Până la data de 1 septembrie 2013, la adresa www.scj.ro/jurisprudenta.aspx fuseseră publicate în această modalitate un număr de 65.301 hotărâri judecătorești pronunțate de ICCJ în perioada 2003-2013.

În acest interval, ICCJ a pronunțat în total peste 316.700 hotărâri judecătorești[2], ceea ce reprezintă un procent de peste 20% de hotărâri publicate din numărul total. Aproximativ una din 5 hotărâri pronunțate de ICCJ este accesibilă publicului larg în această modalitate. Din acest punct de vedere, instanța supremă este instanța cea mai transparentă din întreg sistemul judiciar românesc, nici o altă instanță neasigurând publicarea unui procent atât de mare din hotărârile emise.

Situația pe ani a asigurării accesului liber la hotărârile judecătorești pronunțate de ICCJ este următoarea:

Anul

Hotarari publicate pe site

Hotarari pronuntate de ICCJ

2003

10.507

22.323

2004

9.186

67.792

2005

10.025

43.124

2006

6.499

28.010

2007

4.646

25.342

2008

4.751

24.238

2009

4.837

27.188

2010

10.964

24.752

2011

11.031

29.094

2012

9.397

24.890

Deși de succes, modelul utilizat de ICCJ este greu aplicabil celorlalte instanțe, presupunând echipe numeroase de documentare și prelucrarea manuală a unui număr imens de hotărâri judecătorești. La un volum mare de hotărâri judecătorești, adică peste 2 milioane anual, metoda manuală folosită de ICCJ este, cel mai probabil, ineficientă și nesustenabilă.

Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție reprezintă, în momentul de față, instanța care asigură în cea mai mare măsură accesul la jurisprudența sa, cu un grad real de transparență de peste 20%, ceea ce față de realitatea transparenței globale a sistemului judiciar, așa cum vom arăta, este impresionant.


[1] Conform art. 59 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din 21.09.2004, republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1076 din 30/11/2005 .
[2] Potrivit datelor statistice publicate pe pagina de internet a ICCJ, secțiunea Statistici.


* editorial Monitorul Jurisprudenței nr. 9/2013; mulțumim Wolters Kluwer


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273