Amicus curiae pentru Dana Girbovan si dreptul la asociere al judecatorilor

By | aprilie 26, 2010

In 22.04.2010 am participat la sedinta Sectiei de judecatori a CSM in care s-a luat in discutie  sesizarea comisiei de disciplina  cu privire la pretinsa incalcare de catre jud. Dana Girbovan, presedintele UNJR, a dispozitiilor art. 9 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor si procurorilor. Interventia mea este prezentata, in esenta ei, pe site-ul www.juridice.ro

Consider ca, dincolo de derizoriul actiunii asa cum a fost initiata de petent, care insa in mod legitim s-a adresat organelor competente, dar mai ales cum a fost continuata de inspectia judiciara, cauza putea si trebuia sa duca la o solutie-cadru, de principiu, a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la exercitarea colectivă a dreptului la libera exprimare a judecătorilor in cadrul unei democrații, precum și a limitelor rezonabile ale acesteia, mai ales în conflictul inerent cu activitatea organismelor politice ale statului.

Actiunea in cauza a pornit la plangerea petentului Adrian Nastase, ca urmare a aparitiei in presa a unei informatii cu privire la faptul ca UNJR a formulat o plangere prealabila adresata Parlamentului Romaniei, cerand in principiu anularea rapoartelor din 18.06.2008 ale Comisiei juridica, de disciplina si de imunitati asupra solicitarilor Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie adresate Camerei Deputaţilor în vederea formulării cererilor de începere a urmăririi penale faţă de domnii deputaţi Adrian Năstase şi Miron Tudor Mitrea. S-a solicitat de asemenea anularea actelor subsecvente, respectiv a proceselor verbale referitoare la rezultatul voturilor exprimate de deputaţi în şedinţa Plenului din 13.08.2008 asupra solicitărilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – adresate Camerei Deputaţilor – în vederea formulării cererilor de urmărire penală a domnilor deputaţi Adrian Năstase şi Miron Tudor Mitrea.

Viziunea domnului deputat Adrian Nastase asupra acestei situatii, precum si plangerea sa adresata CSM,  pot fi gasite intr-o insemnare recenta de pe blogul acestuia.

In realitate, UNJR a formulat doar o plangere prealabila, exercitandu-si un drept la petitionare pe care il are orice cetatean roman sau persoana juridica, intemeiata pe dispozitiile  legii contenciosului administrativ, solicitand chiar Camerei Deputatilor reexaminarea actelor precizate mai sus, in sensul revocarii sau modificarii acestora ca fiind neconstitutionale, nelegale,  si date cu exces de putere.

Argumentul fundamental al actiunii UNJR l-a constituit faptul ca, anterior votului in plenul camerei deputatilor, Comisia Juridica a camerei  s-a substituit puterii judecatoresti, a procedat  la o judecata efectiva, in sensul in care a analizat probele din dosarele Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, mai mult, s-a pronunţat pe „fond” , asupra vinovatiei sau nevinovatiei.  Or, analiza probelor unui dosar de urmarire penala, ca si pronuntarea pe fondul cauzei revin in exclusivitate instantei de judecata, justitia realizandu-se de organele judiciare anume prevazute, iar nicidecum de organisme ale puterii legislative. Abuzul de putere reclamat de UNJR consta in depasirea atributiilor specifice puterii legislative si trecerea in domeniul unei alte puteri constituite in stat, puterea judecatoreasca.

Dincolo de acest context si de discutiile de natura tehnica care se pot face cu privire la natura juridica a avizului emis de comisiile parlamentului in exercitarea atributiilor referitoare la incuviintarea inceperii urmaririi penale in cadrul procedurii constitutionale speciale, esentiala este oportunitatea pentru organismul  care apara independenta justitiei de a reglementa explicit limitele libertatii de exprimare a asociatiilor profesionale precum si comportamentul acestora in spatiul public, dar si sa departajeze rational raspunderea membrilor asociatiilor profesionale de raspunderea asociatiei insesi, pentru actiuni ale acesteia din urma. Este sansa asocierii formelor de organizare profesionala ale judecatorilor si procurorilor la exercitarea de catre CSM a atributiei sale constitutionale, fundamentala pentru stabilitatea statului de drept si amenintata de evolutiile mediului public actual, de aparare si garantare a independentei justitiei.

Cu privire la acest aspect si la modul cum inspectia judiciara a inteles sa efectueze cercetarea in cauza, subminand premisele necesare ridicarii de la o situatie particulara derizorie la un concept al libertatii de exprimare asociativa,  fac urmatoarele observatii de principiu, aduse de altfel pe parcursul verificarilor la cunostinta CSM, observatii care sustin cererea mea catre sectia de judecatori a CSM de extindere a cercetarii si cu privire la faptele proprii.

1. Amestecul inspectiei judiciare in organizarea interna a unei asociatii profesionale a judecatorilor si nerecunoastrea acesteia ca persoana juridica distincta, cu drepturi si obligatii total separate de cele ale membrilor, constituie o ingerinta flagranta si nepermisa, pentru statul de drept, cu dreptul la asociere.

2. Judecatorilor li se imputa o decizie a UNJR ca un fapt personal, in virtutea calitatii de membrii in Consiliul director, sub forma unei raspunderi obiective ad-hoc. Se igonora cu desavarsire apararea ca asociatia are o existenta de sine statatoare, iar atat timp cat nu rezulta explicit ca o luare de pozitie este asumata individual, ea reprezinta exercitiul dreptului la opinie si libera exprima al asociatiei insesi.

3. Se face o confuzie inadmisibila intre actele personale ale judecatorilor impotriva carora este indreptata plangerea petentului Adrian Nastase si actele si faptele publice ale asociatiei profesionale din care acestia fac parte. In acest fel, Nota Serviciului de inspectie judiciara pentru judecatori se ocupa in mod eronat de pretinsa incalcare a codului deontologic de catre judecatorii impotriva carora este indreptata plangerea, ignorandu-se ca acestia nu au semnat si nici nu au facut publica in mod individual plangerea prealabila reclamata. Plangerea petentului Adrian Nastase este indreptata impotriva unor persoane luate la intamplare, Inspectia Judiciara nefiind in nici un fel preocupata de a stabili macar calitatea celor fata de care face aprecieri privind posibila incalcare a codului deontologic, preluand fara discernamant juridic acuzatiile petentului Adrian Nastase.

4.  Cele retinute de Inspectia Judiciara in Nota inaintata Comisiei de disciplina pentru judecatori din cadrul CSM reprezinta o incercare de intimidare si sanctionare, pe o cale ocolita, a judecatorului care face parte dintr-o asociatie profesionala, pentru simplul fapt al participarii lui la acesta forma de organizare. Constituie in acelasi timp o incalcare evidenta a garantiilor de care se bucura judecatorii de a activa in asociatii avand ca scop apararea drepturilor sale sau intereselor publice.

5. Nerecunoasterea de catre un organ al statului, in cazul de fata de catre Inspectia Judiciara, Serviciul de inspectie judiciara pentru judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a dreptului unei asociatii legal constituita de a avea opinii si luari de pozitie publice in nume propriu, ca forma de exercitare a propriului drept la libera exprimare, reprezinta o atingere flagranta a dreptului prevazut de art 10 din Conventia Europena a Drepturilor Omului si o restrangere nejustificata a continutului dreptului de asociere.

6. UNJR a fost infiintata si este supusa regimului asociatiilor si fundatiilor prevazut de OG 26/2000, legea nationala ce are ca scop crearea cadrului pentru exercitarea dreptului la libera asociere, promovarea valorilor civice, ale democratiei si statului de drept (art 2). Potrivit art 5 alin (1) asociatia a dobandit personalitate juridica prin inscrierea in Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi are sediul. Potrivit art 20  organele unei asociatii sunt adunarea generala, consiliul director si cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori. Dintre toate aceste organe, legea recunoaste caracterul de organ de conducere doar adunarii generale, consiliul director fiind doar un organ executiv insarcinat cu punerea in executare a hotararilor adunarii generale. In concluzie, fata de principiile de organizare ale unei asociatii nepatrimoniale este inadmisibila atragerea raspunderii organelor executive sau de administrare pentru opiniile, punctele de vedere sau judecati de valoare ale acesteia. A proceda in acest fel inseamna a incalca prevederile exprese ale art 80 din OG 26/2000, cu referire la art. 35 din decretul 31/1954, adica regimul juridic aplicabil persoanelor juridice.

7. Atragerea raspunderii judecatorilor pentru opiniile, judecatile si luarile de pozitie publica ale asociatiilor legal constituite din care fac parte constituie un atac grav la libertatea de asociere care le este garantata prin documentele interne si internationale privind statutul magistratului. Ca persoane distincte de drept privat, formelor asociative garantate intr-un stat de drept le sunt recunoscute drepturi distincte, respectiv le incumba obligatii diferite de cele ale membrilor care le compun. Ignorarea acestui regim juridic de notorietate semnifica o incercare de a interveni nejustificat şi fără nicio raţiune obiectivă în viaţa internă a asociaţiei profesionale, respectiv a UNJR.

8. Protectia libertatii de exprimare a asociatiilor.

Libertatea de asociere ar fi iluzorie si pur teoretica daca organele statului pot face oricand abstractie de existenta juridica a asociatiilor, de drepturile si libertatile distincte care ii sunt acesteia recunoscute de Conventie si dreptul intern, indreptandu-se cu sanctiuni pentru faptele si actele persoanei colective impotriva membrilor ei, priviti individual. Asociatiile sunt recunoscute ele insele ca subiecte de drept distinct, fiind excesiva confuzia intre acestea si persoanele care o compun. Mai mult, Conventia, in jurisprudenta Curtii, garanteaza protectia prevazuta de art 10 si ideilor si opiniilor exprimate de formele asociative, ca fiind un exercitiu colectiv al libertatii de exprimare. Ca atare, atat legislatia interna cat si Conventia recunosc dreptul distinct al asociatiilor legal constitite de a fi subiecte de drept si in aceasta calitate de a avea drepturi si obligatii, avand o existenta separata si autonoma fata de membrii care o compun, luati individual. Asociatia isi exercita dreptul la opinie, fie si critica, in nume propriu, sub protectia dreptului intern si a dispozitiilor corespunzatoare din Constitutia Romaniei si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Libertatea de asociere intre mai multe persoane implica, in mod evident, o forma concreta de manifestare a opiniilor si a convingerilor personale.  Libertatea de gandire si de opinie, ca si libertatea de exprimare, garantate de art. 9 si 10 ale Conventiei EDO, ar avea aplicare limitata daca nu ar fi insotite de garantarea posibilitatii de a impartasi convingerile si ideile in mod colectiv, in special in cadrul unor asociatii de persoane ce au aceleasi convingeri, idei sau interese. Tocmai de aceea jurisprudenta Curtii Europene face trimitere la obligatia statelor de a reglementa un cadru legal de infiintare, desfasurare a activitatii, desfiintare ori antrenare a raspunderii juridice. Daca raspunderea asociatiilor, respectiv a membrilor acestora, ar avea loc oricum si oricand, in lipsa unor prevederi clare si previzibile, ar insemna ca dreptul la asociere recunoscut sa fie unul teoretic si iluzoriu, incompatibil cu scopul si obiectele Conventiei (CEDH, 13 mai 1980, Artico c/Italie ). In Romania acest cadru legal este dat in principiu de OG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, care contine suficiente garantii impotriva ingerintelor nejustificate ale organelor statului cu libertatea activitatii asociative.

Intre libertatea de manifestare a ideilor si convingerilor protejata de art. 9, libertatea de exprimare garantata de art. 10 si libertatea de asociere inscrisa in art. 11 din Conventie, exista o stransa si omogena legatura. Toate aceste libertati exprima recunoasterea unui drept general de “exprimare sociala, conditie a existentei unei societati democratice.

9. Legitimitatea participarii magistratilor la viata publica.

UNJR  s-a remarcat prin activitatea sa ca fiind o asociatie critica a erorilor sistemului juridic romanesc, semnaland public derapajele autoritatilor judiciare, aratand disfunctionalitatile sistemului si solicitand respectarea standardelor de transparenta, performanta si eficienta. In acelasi timp, UNJR a sanctionat public excesele autoritatilor in relatia cu puterea judecatoreasca, intervenind pentru prezervarea independentei acestia si divulgand incercarile de interferenta nejustificata. Indiferent cat de mult a deranjat prin pozitiile sale publice, activitatea UNJR a respectat limitele libertatii de exprimare si s-a circumscris in permanenta preocuparilor societatii cu privire probleme de interes public major.

Libertatea de exprimare si de critica este indispensabila democratiei constitutionale, iar prezenta unor magistrati in viata publica  reprezinta garantia exprimarii unor judecati tehnice, obiective si riguroase asupra realitatilor sistemului judiciar. In statul de drept, rolul judecatorului nu este doar unul administrativ si pur decorativ, el avand in acelasi timp un important rol social de reglare a mecanismelor publice care dau continutul opiniilor societatii despre justitie in general. Acesta este motivul pentru care, prin Legea 303/2004 s-a recunoscut magistratului pentru prima oara dreptul de a face parte si din alte forme de asociere decat asociatiile profesionale.

10. Obligatia de rezerva a judecatorilor si procurorilor.

In mod firesc, magistratii au obligatia respectarii unei obligatii de rezerva, derivand din principiul neutralitatii politice si religioase a statului liberal.

Insa, obligatia de rezerva nu ii impiedica pe judecatori sa se exprime cu privire la chestiuni aflate in dezbatere publica, ei aflandu-se de asemnea sub protectia oferita de art 10 din CEDO.

Astfel, cazul tipic care a stabilit un standard in practica Curtii Europene este Wille c. Lichtenstein (Curtea EDO, Wille  c. Lichtenstein, hotararea din 28 octombrie 1999.), in care guvernul a sustinut ca afirmatiile facute de reclamant – presedintele Tribunalului Administrativ din Lichtenstein – reprezinta o declaratie politica de natura sa creeze controverse, incompatibila din acest motiv, cu obligatia sa de rezerva pe care o avea in virtutea statutului de inalt functionar in sistemul justitiei. D-l Wille sustinuse intr-o declaratie publica necesitatea extinderii competentei Curtii Constitutionale asupra actelor suveranului principatului.

Curtea a inceput prin a arata ca statutul reclamantului de inalt functionar in sistemul justitiei, dobandit in urma desemnarii sale ca presedinte al Tribunalului Administrativ, nu il priva de protectia oferita de art. 10 din CEDO.  In continuare Curtea Eurpeana a stabilit, cu valoare de principiu, ca nu poate fi considerata ca justificata din perspectiva art 10 sanctionarea unui functionar, atunci cand acesta se exprima, fara virulenta, cu privire la chestiuni de interes general.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273