Proiectul a fost remis Comisiei Europene şi parlamentarilor români pentru a fi avut în vedere în dezbaterile parlamentare în raport direct cu proiectul de lege privind mica reformă- proiect al MJ viu disputat şi controversat, criticat de AMR şi UNJR pentru efectele contrare ce le va produce faţă de cele scontate de către minister.
MECANISMELE JURIDICE ALE UNIFICĂRII PRACTICII Capitolul I Completele specializate Art. 1 Completele specializate la ÎCCJ (1) În cele patru secţii ale ÎCCJ se constituie complete specializate, formate din câte trei judecători. Numai completele specializate vor putea judeca în materii date în competenţa lor. (2) Colegiul de conducere al ÎCCJ va stabili, după consultarea secţiilor, o listă a materiilor pentru care se vor înfiinţa complete specializate. La sfârşitul fiecărui an, această listă va fi reanalizată şi se va decide dacă lista necesită modificări prin adăugarea unor materii suplimentare sau prin efectuarea altor modificări necesare. (3) Conflictele referitoare la repartizarea dosarelor vor fi soluţionate de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ. Decizia Colegiului de Conducere este definitivă. (4) Colegiul de conducere al ÎCCJ stabileşte, înainte de începutul fiecărui an, componenţa completelor specializate pentru anul următor. Judecătorii pot fi repartizaţi din nou într-un complet specializat, după aprecierea Colegiului de Conducere. Colegiul de Conducere poate să repartizeze judecătorii în completele specializate numai după ascultarea acestora. Judecătorii pot face parte, în acelaşi timp, din mai multe complete specializate, iar o materie specializată poate fi dată în competenţa mai multor complete, în funcţie de volumul de activitate pe materia respectivă. (5) În decursul anului, Colegiul de Conducere poate schimba componenţa unui complet specializat numai dacă se consideră necesar, din cauza volumului de muncă excesiv al unui judecător sau complet, sau din cauza volumului de muncă insuficient al unui judecător sau complet, sau ca o consecinţă a transferului judecătorilor în altă funcţie, a pensionării acestora sau a imposibilităţii permanente de a-şi exercita funcţia. Înainte de a dispune astfel de modificări, vor fi ascultate punctele de vedere ale preşedintelui secţiei respective şi ale judecătorilor afectaţi de această modificare. (6) Toate cauzele, care nu cad în competenţa unui complet specializat se repartizează aleatoriu. Principiul specializării are prioritate faţă de principiul repartizării aleatorii. Echilibrarea volumului de muncă între completele de judecată se face astfel încât numărul dosarelor, care în baza sistemului de repartizare aleatorie ar reveni unui anumit complet de judecată, se va reduce corespunzător la fiecare dosar care îi este repartizat în domeniul său de specialitate. (7) Odată ce au fost repartizate unui complet, cauzele nu pot fi transferate unui alt complet, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege. (8) Colegiul de conducere poate dispune ca judecătorul dintr-un complet specializat, care a lucrat la un dosar aflat pe rolul respectivului complet, să păstreze dosarul respectiv spre soluţionare, chiar dacă este mutat la alt complet.
Art. 2 Completele specializate de la curţile de apel (1) Prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător pentru curţile de apel. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici. (2) Listele anuale privind completele şi judecătorii specializaţi întocmite de către curţile de apel vor avea în vedere şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ. Art. 3 Completele specializate de la tribunale şi judecătorii (1) Colegiile de Conducere ale tribunalelor şi judecătoriilor pot dispune înfiinţarea de complete specializate. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici. (2) În măsura în care tribunalele şi judecătoriile înfiinţează specializări prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător. (3) Listele anuale privind completele de judecată şi judecătorii specializaţii, întocmite de către tribunale şi judecătorii vor avea în vedere, în măsura în care competenţele lor materiale corespund celor de la curtea de apel, şi lista anuală a completelor specializate întocmită de către Colegiul de Conducere al curţii de apel în a cărei circumscripţie se află. Art. 4 Cumularea specializărilor (1) În funcţie de încărcătura din domeniile de specializare şi de necesitatea de a asigura o repartizare corectă şi egală a muncii, completele specializate pot avea în competenţă, fie mai multe materii specializate, fie o combinaţie de domenii specializate şi materie generală. (2) De asemenea pot fi înfiinţate mai multe complete cu aceeaşi specializare. Repartizarea dosarelor în domenii specializate între complete cu aceeaşi specializare se va face în ordinea înregistrării acestora, începând cu completul întâi. Art. 5 Între judecătorii completelor specializate activitatea se distribuie conform deciziei comune a membrilor fiecărui complet. Decizia este cuprinsă într-un proces verbal comun, încheiat la începutul anului, pentru durata anului respectiv. Art. 6 Prevederile acestei legi privind specializarea nu se aplică instanţelor militare. Capitolul II Completul de unificare de la nivelul fiecărei secţii a ICCJ Art. 7 Înfiinţarea Completelor de unificare În scopul menţinerii practicii unitare în cadrul celor patru secţii ale ÎCCJ – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, Secţia Penală, Secţia Comercială şi Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal – în fiecare dintre aceste secţii se înfiinţează un complet de unificare. Art. 8 Competenţa şi sesizarea 1) Completul de unificare al secţiei judecă atunci când, în soluţionarea unei probleme de drept, un complet al unei secţii intenţionează să devieze de la o decizie pronunţată de un alt complet al aceleiaşi secţii, de la propria sa jurisprudenţă, sau de la o decizie pronunţată de completul de unificare al secţiei. Obligaţia de a sesiza completul de unificare în situaţia în care există opinii diferite cu privire la o problemă de drept, priveşte decizii ale ÎCCJ publicate în Buletinul Casaţiei, în Buletinul jurisprudenţei (Culegeri de decizii ale ÎCCJ) începând cu anul 2003, în Monitorul Oficial al României, începând cu anul 2003, precum şi toate deciziile publicate pe pagina de internet a ÎCCJ începând cu anul 2003. (2) Alin. 1 din prezentul articol se aplică şi atunci când au fost publicate mai multe decizii divergente cu privire la o anumită problemă de drept, chiar dacă un complet doreşte să decidă în concordanţă cu una dintre deciziile divergente. (3) Un complet poate sesiza completul de unificare şi în vederea obţinerii unei hotărâri cu privire la o problemă de drept cu valoare principială, dacă se consideră necesar în interesul dezvoltării dreptului sau al asigurării jurisprudenţei unitare. (4) Se consideră că o problemă de drept are valoare principială dacă nu a fost încă dezlegată de către ÎCCJ şi dacă se poate aprecia că va apărea şi pe viitor în mod repetat şi că ar putea fi soluţionată în mod diferit. (5) Atunci când sesizează completul de unificare conform prezentului articol, completul trebuie să formuleze respectiva problemă de drept în mod abstract, astfel încât răspunsul să poată fi aplicat unui număr mare de speţe, independent de cauza aflată pe rol. Completul trebuie să indice motivele pentru care consideră problema de drept pertinentă în soluţionarea cauzei respective, modul în care doreşte să soluţioneze problema de drept şi argumentele în favoarea soluţiei respective. Art. 9 Compunerea (1) Completul de unificare este compus din: a. preşedintele secţiei; b. preşedintele completului care a sesizat completul de unificare; c. trei judecători din cadrul respectivei secţii. (2) În cazurile în care completul de unificare este sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept sau cu un recurs în interesul legii, completul de unificare este compus din: a. preşedintele secţiei şi b. patru judecători din cadrul respectivei secţii. (3) Colegiul de conducere al ÎCCJ va numi ca membri ai completului de unificare câte trei judecători din fiecare secţie, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru mandate de câte un an calendaristic, ce pot fi reînnoite. (4) Pe perioada exercitării mandatului paralel în completul de unificare, cei cinci membri deplini ai acestui complet vor avea, în cadrul completului lor, un volum de activitate redus în mod corespunzător, în urma unei decizii a colegiului de conducere al ÎCCJ. (5) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul de unificare este unul dintre cei cinci membri deplini ai acestui complet, locul său în Completul de unificare va fi luat de înlocuitorul său, numit de colegiul de conducere al ÎCCJ. Această prevedere se aplică în mod corespunzător membrilor permanenţi ai completului de unificare, care au participat la luarea deciziei de a sesiza completul de unificare. (6) Completul de unificare va fi prezidat de către preşedintele secţiei. În cazul în care preşedintele secţiei nu poate prezida, completul de unificare este prezidat de judecătorul cu cea mai mare vechime în secţia respectivă şi care nu este membru al completului de unificare. (7) Preşedintele completului de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea. Raportul întocmit de raportor este un material de uz intern pentru pregătirea deliberării în cadrul completului de unificare. Materialul nu va fi prezentat părţilor sau parchetului. Art. 10 Luarea deciziilor Completul de unificare hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi. Art. 11 Prioritatea activităţii în Completul de unificare Activitatea desfăşurata în completul de unificare are prioritate faţă de orice alte activităţi profesionale ale membrilor săi. Art. 12 Procedura (1) În absenţa unor dispoziţii contrare în prezenta lege, în procedura în faţa completului de unificare se aplică dispoziţiile Codului de procedură civilă, respectiv ale Codului de procedură penală, în materie penală. Completul de unificare va judeca în procedură de urgenţă şi cu precădere. (2) Când dispoziţiile prezentei legi se referă la situaţia procedurală a părţilor, legea se aplică în mod corespunzător cu privire la inculpaţi şi Ministerul Public. Art. 13 Sesizarea Completului de unificare (1) Procedura în faţa completului de unificare este iniţiată prin sesizarea acestuia de către completul care solicită decizia completului de unificare. Sesizarea va indica hotărârea de la care completul doreşte să devieze în soluţionarea unei cauze. Sesizarea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în art. 8 alin. 5 din prezenta lege. Completul în cauză va comunica părţilor o copie a sesizării. (2) Odată cu sesizarea completului de unificare, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea hotărârii definitive de către completul de unificare. Art. 14 Părţile (1) Părţile din cauza care face obiectul sesizării completului de unificare pot prezenta în scris părerea lor despre problema de drept în discuţie. (2) Dacă Ministerul Public are dreptul conferit prin lege de a lua parte la soluţionarea cauzei care face obiectul sesizării completului de unificare, sesizarea va fi adusă la cunoştinţa Procurorului general al PÎCCJ de către preşedintele completului de unificare. Parchetul general îşi poate prezenta în scris părerea despre problema de drept în discuţie. (3) Preşedintele completului de unificare comunică părţilor şi Parchetului General de pe lângă ÎCCJ, termenul pentru depunerea observaţiilor scrise referitoare la sesizarea aflată pe rol şi la problema de drept respectivă. La observaţii, părţile şi parchetul vor ataşa copii ce se vor comunica tuturor părţilor. Odată cu comunicarea acestor observaţii, părţilor li se va pune în vedere un termen pentru a răspunde la observaţii. Art. 15 Conţinutul hotărârii (1) Completul de unificare hotărăşte numai cu privire la problema de drept în discuţie. (2) Termenul până la care completul hotărăşte asupra sesizării, nu va depăşi, de regulă, mai mult de 60 de zile. (3) Hotărârea va fi publicată pe pagina de internet a ÎCCJ precum şi în Buletinul Casaţiei. Art. 16 Efectele hotărârii Hotărârea completului de unificare este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea, în soluţionarea cauzei respective. Dincolo de cauza în discuţie, hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege. Art. 17 Cheltuielile de judecată Procedura în faţa completului de unificare este scutită de taxa de timbru. Capitolul III Completul comun de unificare al ICCJ Art. 18 Înfiinţarea Completului comun de unificare În scopul evitării contradicţiilor şi practicii neunitare a ÎCCJ dincolo de nivelul fiecărei secţii, la ÎCCJ se înfiinţează un complet comun de unificare. Art. 19 Competenţa (1) Completul comun de unificare hotărăşte atunci când completul unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unui complet al unei alte secţii a ÎCCJ, de la decizia completului de 9 Judecători sau de la o decizie a completului comun de unificare. De asemenea, hotărăşte atunci când Completul de 9 judecători intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unuia dintre celelalte complete ale ÎCCJ. Art. 8 alin. 1, teza 2, se aplică în mod corespunzător. (2) De asemenea, un complet de unificare poate sesiza completul comun de unificare şi pentru dezlegarea unei probleme de drept cu valoare principială,dacă se consideră necesar în interesul dezvoltării dreptului sau al asigurării jurisprudenţei unitare. Art. 8 alin. 4 se aplică în mod corespunzător. Art. 20 Compunerea (1) Completul comun de unificare este compus din: a. preşedintele ÎCCJ; b. preşedinţii celor patru secţii ale ÎCCJ; c. un judecător din fiecare secţie a ÎCCJ; d. preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare şi judecătorul cu cea mai mare vechime la ÎCCJ, membru al aceluiaşi complet. (2) Colegiul de conducere al ÎCCJ numeşte câte un judecător din fiecare secţie pentru funcţia de membru în completul comun de unificare, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru un mandat de un an calendaristic, ce poate fi reînnoit. (3) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare este în acelaşi timp membru al acestui complet conform alin. 1 lit. c), el va fi înlocuit în completul comun de unificare de către judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură dintre judecătorii ÎCCJ şi care nu este membru conform alin. 1 lit. c. (4) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare se află în imposibilitatea de a participa la şedinţa completului comun de unificare, va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din completul respectiv. (5) În cazul în care completul care a sesizat completul comun de unificare este prezidat de către Preşedintele ÎCCJ sau de un preşedinte de secţie, acesta va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din respectivul complet. (6) Preşedintele ÎCCJ îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al completului comun de unificare. În cazul în care preşedintele se afla în imposibilitate de a prezida şedinţa, completul comun de unificare este prezidat de către vice-preşedintele ÎCCJ. În situaţia în care şi vice-preşedintele se afla în imposibilitate, şedinţa va fi prezidată de către preşedintele de secţie cu cea mai mare vechime în această funcţie. (7) Preşedintele completului comun de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea. Art. 21 În procedura în faţa completului comun de unificare al ÎCCJ, prevederile procedurale ale capitolului II din prezenta lege se aplică în mod corespunzător. Capitolul IV Sesizarea ICCJ de către curţi de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept Art. 22 Sesizarea ICCJ pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile (1) Dacă, soluţionând o cauză în ultima instanţă, un complet de la curtea de apel sau de la tribunal doreşte să devieze de la o decizie a unui complet de unificare, sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabilă pronunţată în baza art. 24 alin. 2, din prezenta lege, sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, potrivit capitolului VI, din prezenta lege, mai întâi trebuie să obţină o decizie a ÎCCJ cu privire la respectiva problemă de drept. Art. 8 alin. 5 se aplică în mod corespunzător. (2) În aceleaşi condiţii, un complet al unei curţi de apel poate să solicite o hotărâre prealabilă a ÎCCJ, atunci când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare principială şi încă nu a fost soluţionată prin decizie a ÎCCJ sau dacă respectiva problemă de drept nu a fost dezlegată în mod unitar în practica ÎCCJ. Art. 8 alin. 4 şi 5 se aplică în mod corespunzător. (3) Părţile cauzei aflată pe rolul curţii de apel sau al tribunalului nu au dreptul de a solicita sesizarea ÎCCJ în vederea obţinerii unei decizii privind o problemă de drept. Hotărârea prin care curtea de apel sau tribunalul sesizează ÎCCJ în vederea obţinerii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept nu este supusă nici unei căi de atac. (4) Completul care doreşte să sesizeze ÎCCJ, conform prezentului articol, va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor. (5) Odată cu sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea de către ÎCCJ a hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept. Art. 23 Completul competent Dacă sesizarea vizează o problemă de drept care cade în competenţa unui complet specializat al ÎCCJ, va fi competent respectivul complet. În celelalte situaţii, hotărârea prealabilă cu privire la problema de drept se dă către completul de unificare al secţiei ÎCCJ competente să judece în respectiva materie sau, după caz, de către completul comun de unificare, când problema de drept cade în competenţa mai multor secţii. Judecata are loc în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile pot prezenta în scris punctele lor de vedere, numai cu privire la respectiva problema de drept. Prin excepţie, când consideră oportun, completul ÎCCJ investit cu cauza poate dispune citarea părţilor. Dispoziţiile art. 11, 13 şi 14 alin. 1 se aplică în mod corespunzător. Art. 24 Hotărârea (1) Instanţă respinge cererea ca inadmisibilă, dacă aceasta nu conţine formularea întrebării abstracte pentru care se solicită o soluţie, dacă poziţia pe care instanţă doreşte să o adopte cu privire la problema de drept nu diferă, în esenţă, de jurisprudenţa relevantă a ÎCCJ, sau, dacă cererea se datorează unei interpretări eronate a jurisprudenţei ÎCCJ şi dacă problema de drept, trimisă potrivit art. 22 alin. 2, nu are valoare principială. (2) Instanţa hotărăşte numai cu privire la problema de drept supusă dezlegării prin cererea de pronunţare a hotărârii prealabile. Dispoziţiile art. 15, alin 2 şi 3 şi ale art. 17 se aplică în mod corespunzător. (3) Hotărârea prealabilă a ÎCCJ pentru dezlegarea unei probleme de drept este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea în soluţionarea cauzei. Dincolo de cauza în discuţie, hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege. Capitolul V Revizuire pentru nerespectarea practicii unitare a ICCJ Art. 25 Revizuirea (1) În situaţia în care curtea de apel sau tribunalul au judecat în ultimă instanţă, părţile pot sesiza ÎCCJ cu o cerere de revizuire, pe motiv că, în judecarea cauzei lor, instanţă a deviat în soluţionarea unei probleme de drept, de la o hotărâre a completului de unificare sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabilă potrivit art. 22 alin. 2 din prezenta lege sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, potrivit capitolului VI din prezenta lege şi, că, prin urmare, hotărârea pronunţată este în detrimentul revizuentului. (2) Cererea de revizuire se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea, în termen de trei luni de la data pronunţării. Cererea de revizuire trebuie să indice practica relevantă a ÎCCJ care, în opinia revizuentului, nu a fost respectată, şi să fundamenteze motivele pentru care se consideră că nerespectarea deciziei contestate a condus la pronunţarea unei hotărâri în detrimentul revizuentului. (3) Revizuirea nu are efect suspensiv de executare. După sesizarea cu revizuire, ÎCCJ poate să suspende executarea deciziei contestate, la cererea revizuentului şi numai după depunerea unei cauţiuni, al cărei cuantum va fi stabilit conform dispoziţiilor generale din Codul de procedura civilă. Art. 26 Procedura în faţa Completului competent (1) Competenţa de a judeca revizuirea se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile generale privind distribuirea cauzelor la completele ÎCCJ. Revizuirea se judecă de completul competent, potrivit legii, după materie. (2) Întâi ÎCCJ decide cu privire la admisibilitatea revizuirii, după ce intimatului i s-a acordat posibilitatea de a depune întâmpinare. Instanţa respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, dacă aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 25 alin 2, respectiv, dacă revizuentul nu a indicat în mod convingător devierea de la o decizie relevantă a ÎCCJ, sau dacă nu a fundamentat în mod convingător motivul pentru care nerespectarea jurisprudenţei respective a condus la pronunţarea unei decizii în detrimentul său. Decizia va motiva pe scurt motivele pentru respingerea cererii de revizuire; motivarea nu este necesară în cazul în care nu ar contribui la mai buna lămurire a condiţiilor de admisibilitate a unei revizuiri. (3) Judecata are loc cu respectarea procedurii prevăzute de lege pentru judecata revizuirii la ÎCCJ. Decizia de respingere a cererii de revizuire nu este supusă nici unei căi de atac. În cazul în care ÎCCJ admite cererea de revizuire, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente. Art.27 Dispoziţiile capitolului V al prezentei legi nu se aplică asupra hotărârilor pronunţate până la intrarea în vigoare a acestei legi. Capitolul VI Modificarea unor dispoziţii din Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală Titlul VI Recursul în interesul legii Art. 28 – Titlul VI „Recursul în interesul legii” al Cărţii II din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: I. Articolul 329 se modifică şi va avea următorul cuprins: Art. 329 – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, în situaţiile în care legea nu prevede o calea atac la ÎCCJ. După art. 329 se introduc două noi articole, articolul 329 1 şi art. 329 2, cu următorul cuprins: Art. 329 1 – (1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul specializat în materie. În materiile care nu au fost atribuite unui complet specializat, recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare al secţiei competente material din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 19 al titlului I din prezenta lege, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al ÎCCJ. (3) Dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau un alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent. (4) În cazul în care colegiul de conducere al unei curţii de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent. (5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti irevocabile, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii. Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţata o soluţie care să se aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere. (6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate, prevăzute în alineatul 5. În cazul în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare va respinge cererea pe motive de procedură, în cazul în care nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luarea în considerare a motivelor de respingere. Art. 329 2 – (1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Art. 29 – Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Articolul 414 2 se modifică şi va avea următorul cuprins: Recursul în interesul legii Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, în situaţiile în care legea nu prevede o calea atac la ÎCCJ. 2. După articolul 414 2 se introduc două noi articole, articolul 4143 şi articolul 4144, cu următorul cuprins: Art. 414 3 Judecarea recursului în interesul legii „(1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. (2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 19 al Capitolului III din prezenta lege, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al ÎCCJ. (3) Dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau un alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent. (4) În cazul în care colegiul de conducere al unei curţii de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent. (5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti definitive, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii. Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţata o soluţie care să se aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere. (6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate, prevăzute în alineatul 5. În cazul în care cererea nu îndeplineşte toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare respinge cererea pe motive de procedura, dacă nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luarea în considerare a motivelor de respingere.” Art. 414 4 Soluţionarea recursului în interesul legii „(1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.”
Capitolul VI Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. 30 Abrogarea unor dispoziţii La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 25 lit. a şi b şi art. 26 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 31 Intrarea în vigoare Prezenta lege va intra în vigoare în termen de trei luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Proiectul a fost remis Comisiei Europene şi parlamentarilor români pentru a fi avut în vedere în dezbaterile parlamentare în raport direct cu proiectul de lege privind mica reformă- proiect al MJ viu disputat şi controversat, criticat de AMR şi UNJR pentru efectele contrare ce le va produce faţă de cele scontate de către minister.
MECANISMELE JURIDICE ALE UNIFICĂRII PRACTICII
Capitolul I
Completele specializate
Art. 1 Completele specializate la ÎCCJ
(1) În cele patru secţii ale ÎCCJ se constituie complete specializate, formate din câte trei judecători. Numai completele specializate vor putea judeca în materii date în competenţa lor.
(2) Colegiul de conducere al ÎCCJ va stabili, după consultarea secţiilor, o listă a materiilor pentru care se vor înfiinţa complete specializate. La sfârşitul fiecărui an, această listă va fi reanalizată şi se va decide dacă lista necesită modificări prin adăugarea unor materii suplimentare sau prin efectuarea altor modificări necesare.
(3) Conflictele referitoare la repartizarea dosarelor vor fi soluţionate de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ. Decizia Colegiului de Conducere este definitivă.
(4) Colegiul de conducere al ÎCCJ stabileşte, înainte de începutul fiecărui an, componenţa completelor specializate pentru anul următor. Judecătorii pot fi repartizaţi din nou într-un complet specializat, după aprecierea Colegiului de Conducere. Colegiul de Conducere poate să repartizeze judecătorii în completele specializate numai după ascultarea acestora. Judecătorii pot face parte, în acelaşi timp, din mai multe complete specializate, iar o materie specializată poate fi dată în competenţa mai multor complete, în funcţie de volumul de activitate pe materia respectivă.
(5) În decursul anului, Colegiul de Conducere poate schimba componenţa unui complet specializat numai dacă se consideră necesar, din cauza volumului de muncă excesiv al unui judecător sau complet, sau din cauza volumului de muncă insuficient al unui judecător sau complet, sau ca o consecinţă a transferului judecătorilor în altă funcţie, a pensionării acestora sau a imposibilităţii permanente de a-şi exercita funcţia. Înainte de a dispune astfel de modificări, vor fi ascultate punctele de vedere ale preşedintelui secţiei respective şi ale judecătorilor afectaţi de această modificare.
(6) Toate cauzele, care nu cad în competenţa unui complet specializat se repartizează aleatoriu.
Principiul specializării are prioritate faţă de principiul repartizării aleatorii.
Echilibrarea volumului de muncă între completele de judecată se face astfel încât numărul dosarelor, care în baza sistemului de repartizare aleatorie ar reveni unui anumit complet de judecată, se va reduce corespunzător la fiecare dosar care îi este repartizat în domeniul său de specialitate.
(7) Odată ce au fost repartizate unui complet, cauzele nu pot fi transferate unui alt complet, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.
(8) Colegiul de conducere poate dispune ca judecătorul dintr-un complet specializat, care a lucrat la un dosar aflat pe rolul respectivului complet, să păstreze dosarul respectiv spre soluţionare, chiar dacă este mutat la alt complet.
Art. 2 Completele specializate de la curţile de apel
(1) Prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător pentru curţile de apel. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici.
(2) Listele anuale privind completele şi judecătorii specializaţi întocmite de către curţile de apel vor avea în vedere şi lista anuală a completelor specializate întocmite de către Colegiul de Conducere al ÎCCJ.
Art. 3 Completele specializate de la tribunale şi judecătorii
(1) Colegiile de Conducere ale tribunalelor şi judecătoriilor pot dispune înfiinţarea de complete specializate. În măsura în care legea prevede competenţa funcţională a judecătorului unic, Colegiul de Conducere va atribui specializarea judecătorilor unici.
(2) În măsura în care tribunalele şi judecătoriile înfiinţează specializări prevederile art. 1 se aplică în mod corespunzător.
(3) Listele anuale privind completele de judecată şi judecătorii specializaţii, întocmite de către tribunale şi judecătorii vor avea în vedere, în măsura în care competenţele lor materiale corespund celor de la curtea de apel, şi lista anuală a completelor specializate întocmită de către Colegiul de Conducere al curţii de apel în a cărei circumscripţie se află.
Art. 4 Cumularea specializărilor
(1) În funcţie de încărcătura din domeniile de specializare şi de necesitatea de a asigura o repartizare corectă şi egală a muncii, completele specializate pot avea în competenţă, fie mai multe materii specializate, fie o combinaţie de domenii specializate şi materie generală.
(2) De asemenea pot fi înfiinţate mai multe complete cu aceeaşi specializare. Repartizarea dosarelor în domenii specializate între complete cu aceeaşi specializare se va face în ordinea înregistrării acestora, începând cu completul întâi.
Art. 5
Între judecătorii completelor specializate activitatea se distribuie conform deciziei comune a membrilor fiecărui complet. Decizia este cuprinsă într-un proces verbal comun, încheiat la începutul anului, pentru durata anului respectiv.
Art. 6
Prevederile acestei legi privind specializarea nu se aplică instanţelor militare.
Capitolul II
Completul de unificare de la nivelul fiecărei secţii a ICCJ
Art. 7 Înfiinţarea Completelor de unificare
În scopul menţinerii practicii unitare în cadrul celor patru secţii ale ÎCCJ – Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, Secţia Penală, Secţia Comercială şi Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal – în fiecare dintre aceste secţii se înfiinţează un complet de unificare.
Art. 8 Competenţa şi sesizarea
1) Completul de unificare al secţiei judecă atunci când, în soluţionarea unei probleme de drept, un complet al unei secţii intenţionează să devieze de la o decizie pronunţată de un alt complet al aceleiaşi secţii, de la propria sa jurisprudenţă, sau de la o decizie pronunţată de completul de unificare al secţiei. Obligaţia de a sesiza completul de unificare în situaţia în care există opinii diferite cu privire la o problemă de drept, priveşte decizii ale ÎCCJ publicate în Buletinul Casaţiei, în Buletinul jurisprudenţei (Culegeri de decizii ale ÎCCJ) începând cu anul 2003, în Monitorul Oficial al României, începând cu anul 2003, precum şi toate deciziile publicate pe pagina de internet a ÎCCJ începând cu anul 2003.
(2) Alin. 1 din prezentul articol se aplică şi atunci când au fost publicate mai multe decizii divergente cu privire la o anumită problemă de drept, chiar dacă un complet doreşte să decidă în concordanţă cu una dintre deciziile divergente.
(3) Un complet poate sesiza completul de unificare şi în vederea obţinerii unei hotărâri cu privire la o problemă de drept cu valoare principială, dacă se consideră necesar în interesul dezvoltării dreptului sau al asigurării jurisprudenţei unitare.
(4) Se consideră că o problemă de drept are valoare principială dacă nu a fost încă dezlegată de către ÎCCJ şi dacă se poate aprecia că va apărea şi pe viitor în mod repetat şi că ar putea fi soluţionată în mod diferit.
(5) Atunci când sesizează completul de unificare conform prezentului articol, completul trebuie să formuleze respectiva problemă de drept în mod abstract, astfel încât răspunsul să poată fi aplicat unui număr mare de speţe, independent de cauza aflată pe rol. Completul trebuie să indice motivele pentru care consideră problema de drept pertinentă în soluţionarea cauzei respective, modul în care doreşte să soluţioneze problema de drept şi argumentele în favoarea soluţiei respective.
Art. 9 Compunerea
(1) Completul de unificare este compus din:
a. preşedintele secţiei;
b. preşedintele completului care a sesizat completul de unificare;
c. trei judecători din cadrul respectivei secţii.
(2) În cazurile în care completul de unificare este sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept sau cu un recurs în interesul legii, completul de unificare este compus din:
a. preşedintele secţiei şi
b. patru judecători din cadrul respectivei secţii.
(3) Colegiul de conducere al ÎCCJ va numi ca membri ai completului de unificare câte trei judecători din fiecare secţie, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru mandate de câte un an calendaristic, ce pot fi reînnoite.
(4) Pe perioada exercitării mandatului paralel în completul de unificare, cei cinci membri deplini ai acestui complet vor avea, în cadrul completului lor, un volum de activitate redus în mod corespunzător, în urma unei decizii a colegiului de conducere al ÎCCJ.
(5) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul de unificare este unul dintre cei cinci membri deplini ai acestui complet, locul său în Completul de unificare va fi luat de înlocuitorul său, numit de colegiul de conducere al ÎCCJ. Această prevedere se aplică în mod corespunzător membrilor permanenţi ai completului de unificare, care au participat la luarea deciziei de a sesiza completul de unificare.
(6) Completul de unificare va fi prezidat de către preşedintele secţiei. În cazul în care preşedintele secţiei nu poate prezida, completul de unificare este prezidat de judecătorul cu cea mai mare vechime în secţia respectivă şi care nu este membru al completului de unificare.
(7) Preşedintele completului de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea.
Raportul întocmit de raportor este un material de uz intern pentru pregătirea deliberării în cadrul completului de unificare. Materialul nu va fi prezentat părţilor sau parchetului.
Art. 10 Luarea deciziilor
Completul de unificare hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi.
Art. 11 Prioritatea activităţii în Completul de unificare
Activitatea desfăşurata în completul de unificare are prioritate faţă de orice alte activităţi profesionale ale membrilor săi.
Art. 12 Procedura
(1) În absenţa unor dispoziţii contrare în prezenta lege, în procedura în faţa completului de unificare se aplică dispoziţiile Codului de procedură civilă, respectiv ale Codului de procedură penală, în materie penală. Completul de unificare va judeca în procedură de urgenţă şi cu precădere.
(2) Când dispoziţiile prezentei legi se referă la situaţia procedurală a părţilor, legea se aplică în mod corespunzător cu privire la inculpaţi şi Ministerul Public.
Art. 13 Sesizarea Completului de unificare
(1) Procedura în faţa completului de unificare este iniţiată prin sesizarea acestuia de către completul care solicită decizia completului de unificare. Sesizarea va indica hotărârea de la care completul doreşte să devieze în soluţionarea unei cauze. Sesizarea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în art. 8 alin. 5 din prezenta lege. Completul în cauză va comunica părţilor o copie a sesizării.
(2) Odată cu sesizarea completului de unificare, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea hotărârii definitive de către completul de unificare.
Art. 14 Părţile
(1) Părţile din cauza care face obiectul sesizării completului de unificare pot prezenta în scris părerea lor despre problema de drept în discuţie.
(2) Dacă Ministerul Public are dreptul conferit prin lege de a lua parte la soluţionarea cauzei care face obiectul sesizării completului de unificare, sesizarea va fi adusă la cunoştinţa Procurorului general al PÎCCJ de către preşedintele completului de unificare.
Parchetul general îşi poate prezenta în scris părerea despre problema de drept în discuţie.
(3) Preşedintele completului de unificare comunică părţilor şi Parchetului General de pe lângă ÎCCJ, termenul pentru depunerea observaţiilor scrise referitoare la sesizarea aflată pe rol şi la problema de drept respectivă. La observaţii, părţile şi parchetul vor ataşa copii ce se vor comunica tuturor părţilor. Odată cu comunicarea acestor observaţii, părţilor li se va pune în vedere un termen pentru a răspunde la observaţii.
Art. 15 Conţinutul hotărârii
(1) Completul de unificare hotărăşte numai cu privire la problema de drept în discuţie.
(2) Termenul până la care completul hotărăşte asupra sesizării, nu va depăşi, de regulă, mai mult de 60 de zile.
(3) Hotărârea va fi publicată pe pagina de internet a ÎCCJ precum şi în Buletinul Casaţiei.
Art. 16 Efectele hotărârii
Hotărârea completului de unificare este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea, în soluţionarea cauzei respective. Dincolo de cauza în discuţie, hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege.
Art. 17 Cheltuielile de judecată
Procedura în faţa completului de unificare este scutită de taxa de timbru.
Capitolul III
Completul comun de unificare al ICCJ
Art. 18 Înfiinţarea Completului comun de unificare
În scopul evitării contradicţiilor şi practicii neunitare a ÎCCJ dincolo de nivelul fiecărei secţii, la ÎCCJ se înfiinţează un complet comun de unificare.
Art. 19 Competenţa
(1) Completul comun de unificare hotărăşte atunci când completul unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unui complet al unei alte secţii a ÎCCJ, de la decizia completului de 9 Judecători sau de la o decizie a completului comun de unificare. De asemenea, hotărăşte atunci când Completul de 9 judecători intenţionează să devieze, în soluţionarea unei probleme de drept, de la decizia unuia dintre celelalte complete ale ÎCCJ. Art. 8 alin. 1, teza 2, se aplică în mod corespunzător.
(2) De asemenea, un complet de unificare poate sesiza completul comun de unificare şi pentru dezlegarea unei probleme de drept cu valoare principială,dacă se consideră necesar în interesul dezvoltării dreptului sau al asigurării jurisprudenţei unitare. Art. 8 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.
Art. 20 Compunerea
(1) Completul comun de unificare este compus din:
a. preşedintele ÎCCJ;
b. preşedinţii celor patru secţii ale ÎCCJ;
c. un judecător din fiecare secţie a ÎCCJ;
d. preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare şi judecătorul cu cea mai mare vechime la ÎCCJ, membru al aceluiaşi complet.
(2) Colegiul de conducere al ÎCCJ numeşte câte un judecător din fiecare secţie pentru funcţia de membru în completul comun de unificare, precum şi pe înlocuitorii acestora, pentru un mandat de un an calendaristic, ce poate fi reînnoit.
(3) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare este în acelaşi timp membru al acestui complet conform alin. 1 lit. c), el va fi înlocuit în completul comun de unificare de către judecătorul cu cea mai mare vechime în magistratură dintre judecătorii ÎCCJ şi care nu este membru conform alin. 1 lit. c.
(4) În cazul în care preşedintele completului care a sesizat completul comun de unificare se află în imposibilitatea de a participa la şedinţa completului comun de unificare, va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din completul respectiv.
(5) În cazul în care completul care a sesizat completul comun de unificare este prezidat de către Preşedintele ÎCCJ sau de un preşedinte de secţie, acesta va fi înlocuit de judecătorul cel mai în vârstă din respectivul complet.
(6) Preşedintele ÎCCJ îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al completului comun de unificare. În cazul în care preşedintele se afla în imposibilitate de a prezida şedinţa, completul comun de unificare este prezidat de către vice-preşedintele ÎCCJ. În situaţia în care şi vice-preşedintele se afla în imposibilitate, şedinţa va fi prezidată de către preşedintele de secţie cu cea mai mare vechime în această funcţie.
(7) Preşedintele completului comun de unificare va numi un raportor din rândul membrilor acestuia, care nu este membru al completului care a făcut sesizarea.
Art. 21
În procedura în faţa completului comun de unificare al ÎCCJ, prevederile procedurale ale capitolului II din prezenta lege se aplică în mod corespunzător.
Capitolul IV
Sesizarea ICCJ de către curţi de apel şi tribunale în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept
Art. 22 Sesizarea ICCJ pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile
(1) Dacă, soluţionând o cauză în ultima instanţă, un complet de la curtea de apel sau de la tribunal doreşte să devieze de la o decizie a unui complet de unificare, sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabilă pronunţată în baza art. 24 alin. 2, din prezenta lege, sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, potrivit capitolului VI, din prezenta lege, mai întâi trebuie să obţină o decizie a ÎCCJ cu privire la respectiva problemă de drept. Art. 8 alin. 5 se aplică în mod corespunzător.
(2) În aceleaşi condiţii, un complet al unei curţi de apel poate să solicite o hotărâre prealabilă a ÎCCJ, atunci când o problemă de drept dezbătută într-o cauză aflată pe rolul său are o valoare principială şi încă nu a fost soluţionată prin decizie a ÎCCJ sau dacă respectiva problemă de drept nu a fost dezlegată în mod unitar în practica ÎCCJ. Art. 8 alin. 4 şi 5 se aplică în mod corespunzător.
(3) Părţile cauzei aflată pe rolul curţii de apel sau al tribunalului nu au dreptul de a solicita sesizarea ÎCCJ în vederea obţinerii unei decizii privind o problemă de drept. Hotărârea prin care curtea de apel sau tribunalul sesizează ÎCCJ în vederea obţinerii unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept nu este supusă nici unei căi de atac.
(4) Completul care doreşte să sesizeze ÎCCJ, conform prezentului articol, va aduce acest fapt la cunoştinţa părţilor.
(5) Odată cu sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, completul care face sesizarea suspendă judecata în cauza respectivă. Suspendarea încetează odată cu pronunţarea de către ÎCCJ a hotărârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept.
Art. 23 Completul competent
Dacă sesizarea vizează o problemă de drept care cade în competenţa unui complet specializat al ÎCCJ, va fi competent respectivul complet. În celelalte situaţii, hotărârea prealabilă cu privire la problema de drept se dă către completul de unificare al secţiei ÎCCJ competente să judece în respectiva materie sau, după caz, de către completul comun de unificare, când problema de drept cade în competenţa mai multor secţii. Judecata are loc în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile pot prezenta în scris punctele lor de vedere, numai cu privire la respectiva problema de drept. Prin excepţie, când consideră oportun, completul ÎCCJ investit cu cauza poate dispune citarea părţilor. Dispoziţiile art. 11, 13 şi 14 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
Art. 24 Hotărârea
(1) Instanţă respinge cererea ca inadmisibilă, dacă aceasta nu conţine formularea întrebării abstracte pentru care se solicită o soluţie, dacă poziţia pe care instanţă doreşte să o adopte cu privire la problema de drept nu diferă, în esenţă, de jurisprudenţa relevantă a ÎCCJ, sau, dacă cererea se datorează unei interpretări eronate a jurisprudenţei ÎCCJ şi dacă problema de drept, trimisă potrivit art. 22 alin. 2, nu are valoare principială.
(2) Instanţa hotărăşte numai cu privire la problema de drept supusă dezlegării prin cererea de pronunţare a hotărârii prealabile. Dispoziţiile art. 15, alin 2 şi 3 şi ale art. 17 se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea prealabilă a ÎCCJ pentru dezlegarea unei probleme de drept este obligatorie pentru completul care a făcut sesizarea în soluţionarea cauzei. Dincolo de cauza în discuţie, hotărârea preliminară va fi respectată ca precedent, în limitele prevăzute de lege.
Capitolul V
Revizuire pentru nerespectarea practicii unitare a ICCJ
Art. 25 Revizuirea
(1) În situaţia în care curtea de apel sau tribunalul au judecat în ultimă instanţă, părţile pot sesiza ÎCCJ cu o cerere de revizuire, pe motiv că, în judecarea cauzei lor, instanţă a deviat în soluţionarea unei probleme de drept, de la o hotărâre a completului de unificare sau a completului comun de unificare, de la o hotărâre prealabilă potrivit art. 22 alin. 2 din prezenta lege sau de la o decizie pronunţată în recursul în interesul legii, potrivit capitolului VI din prezenta lege şi, că, prin urmare, hotărârea pronunţată este în detrimentul revizuentului.
(2) Cererea de revizuire se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea, în termen de trei luni de la data pronunţării. Cererea de revizuire trebuie să indice practica relevantă a ÎCCJ care, în opinia revizuentului, nu a fost respectată, şi să fundamenteze motivele pentru care se consideră că nerespectarea deciziei contestate a condus la pronunţarea unei hotărâri în detrimentul revizuentului.
(3) Revizuirea nu are efect suspensiv de executare. După sesizarea cu revizuire, ÎCCJ poate să suspende executarea deciziei contestate, la cererea revizuentului şi numai după depunerea unei cauţiuni, al cărei cuantum va fi stabilit conform dispoziţiilor generale din Codul de procedura civilă.
Art. 26 Procedura în faţa Completului competent
(1) Competenţa de a judeca revizuirea se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile generale privind distribuirea cauzelor la completele ÎCCJ. Revizuirea se judecă de completul competent, potrivit legii, după materie.
(2) Întâi ÎCCJ decide cu privire la admisibilitatea revizuirii, după ce intimatului i s-a acordat posibilitatea de a depune întâmpinare. Instanţa respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, dacă aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 25 alin 2, respectiv, dacă revizuentul nu a indicat în mod convingător devierea de la o decizie relevantă a ÎCCJ, sau dacă nu a fundamentat în mod convingător motivul pentru care nerespectarea jurisprudenţei respective a condus la pronunţarea unei decizii în detrimentul său. Decizia va motiva pe scurt motivele pentru respingerea cererii de revizuire; motivarea nu este necesară în cazul în care nu ar contribui la mai buna lămurire a condiţiilor de admisibilitate a unei revizuiri.
(3) Judecata are loc cu respectarea procedurii prevăzute de lege pentru judecata revizuirii la ÎCCJ.
Decizia de respingere a cererii de revizuire nu este supusă nici unei căi de atac. În cazul în care ÎCCJ admite cererea de revizuire, dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.
Art.27
Dispoziţiile capitolului V al prezentei legi nu se aplică asupra hotărârilor pronunţate până la intrarea în vigoare a acestei legi.
Capitolul VI
Modificarea unor dispoziţii din Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală
Titlul VI
Recursul în interesul legii
Art. 28 – Titlul VI „Recursul în interesul legii” al Cărţii II din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
I. Articolul 329 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 329 – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, în situaţiile în care legea nu prevede o calea atac la ÎCCJ.
După art. 329 se introduc două noi articole, articolul 329 1 şi art. 329 2, cu următorul cuprins:
Art. 329 1 – (1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul specializat în materie. În materiile care nu au fost atribuite unui complet specializat, recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare al secţiei competente material din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 19 al titlului I din prezenta lege, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al ÎCCJ.
(3) Dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau un alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent.
(4) În cazul în care colegiul de conducere al unei curţii de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent.
(5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti irevocabile, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii.
Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţata o soluţie care să se aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere.
(6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate, prevăzute în alineatul 5. În cazul în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare va respinge cererea pe motive de procedură, în cazul în care nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luarea în considerare a motivelor de respingere.
Art. 329 2 – (1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.
Art. 29 – Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 414 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
Recursul în interesul legii
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedură penală, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, în situaţiile în care legea nu prevede o calea atac la ÎCCJ.
2. După articolul 414 2 se introduc două noi articole, articolul 4143 şi articolul 4144, cu următorul cuprins:
Art. 414 3
Judecarea recursului în interesul legii
„(1) Recursurile în interesul legii se judecă de completul de unificare din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(2) În cazul în care completul de unificare constată că este îndeplinită una din condiţiile prealabile pentru sesizarea completului comun de unificare al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 19 al Capitolului III din prezenta lege, acesta se desesizează şi înaintează cererea de soluţionare a problemei de drept completului comun de unificare al ÎCCJ.
(3) Dacă procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recursul în interesul legii, acesta sau un alt procuror desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent.
(4) În cazul în care colegiul de conducere al unei curţii de apel a declarat recursul în interesul legii, un membru al acestuia, desemnat în şedinţa colegiului de conducere al curţii de apel, susţine recursul în interesul legii în faţa completului de unificare competent.
(5) Cererea de sesizare trebuie să expună practica judiciară neunitară care a dus la declararea recursului în interesul legii. Hotărârile judecătoreşti definitive, la care se face trimitere, trebuie anexate cererii. Cererea de sesizare trebuie să definească problema de drept în discuţie în mod abstract, pentru a putea fi pronunţata o soluţie care să se aplice de o manieră generală. Cererea de sesizare trebuie să conţină propunerea iniţiatorului de soluţionare a problemei de drept în discuţie şi argumentele pe care se fundamentează acest punct de vedere.
(6) La primirea cererii de sesizare, completul de unificare verifică dacă aceasta îndeplineşte toate condiţiile prealabile de admisibilitate, prevăzute în alineatul 5. În cazul în care cererea nu îndeplineşte toate condiţiile procedurale, completul de unificare va acorda iniţiatorului un termen pentru completarea sau modificarea cererii. După împlinirea termenului, completul de unificare respinge cererea pe motive de procedura, dacă nu sunt îndeplinite una sau mai multe condiţii de admisibilitate. Decizia cuprinde motivele de respingere. Iniţiatorul poate face o nouă cerere de sesizare, cu luarea în considerare a motivelor de respingere.”
Art. 414 4
Soluţionarea recursului în interesul legii
„(1) Deciziile prin care se soluţionează cererile de recurs în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.”
Capitolul VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 30 Abrogarea unor dispoziţii
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 25 lit. a şi b şi art. 26 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 31 Intrarea în vigoare
Prezenta lege va intra în vigoare în termen de trei luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.