Conflict reincarcat: politic vs justitie via pensii

By | ianuarie 28, 2010

Guvernul urmareste in 2010 continuarea si chiar agravarea conflictului cu sistemul judiciar. Este singura concluzie certa ce poate fi trasa din modul cum arata proiectul legii unitare a pensiilor, recent pus in dezbatere publica.

Am asteptat intalnirea asociatiilor profesionale din magistratura cu ministrul justitiei inainte de a face publice aceste observatii asupra proiectului legii pensiilor. Punctul de vedere al ministrului justitiei, chiar informal, asa cum a fost anuntata intalnirea, era important pentru a sti directia in care vor evolua lucrurile. Se cunoaste obedienta ministerului justitiei fata de directiile politice transparente sau obscure ale guvernului si lipsa oricarei determinari in a apara interesele corpurilor profesionale pe care ministerul le gestioneaza. Ministerul justitiei a anuntat organizatiile profesionale din magistratura ca legea unitara a pensiilor va afecta inevitabil dreptul la pensie al judecatorilor, procurorilor si personalului auxiliar, atat pentru trecut  cat si pentru viitor, orice demers impotriva fiind de prisos. Justitia trebuie sa faca obiectul revizuirii pensiilor aflate in plata si al limitarii pensiilor pe viitor, acesta fiind un obiectiv politic.

Pentru a intelege locul unde ne aflam si a intelege mecanismul provocarii adresate justitiei este nevoie de prezentarea catorva cifre.

Proiectul legii unitare a pensiilor prevede (Proiectul legii sistemului unitar de pensii publice, art 175 alin 1, p 57) in mod expres ca pensiile persoanelor provenind din armata, politie si servicii secrete raman neafectate, neintrand in operatiunea de recalculare. Fostii militari, politisti, angajati ai SRI, SIE si SPP raman cu pensiile in cuantumurile actuale, fara nici o modificare. Prevederea este evident una de favoare si pare a se datora insistentei ministrilor apararii si internelor in a-si apara interesele sectoarelor pe care le gestioneaza. In orice caz, constituie o modificare fundamentala fata de declaratiile publice ale fostului guvern Boc, cand se anunta recalcularea tuturor pensiilor speciale.

In Romania exista cca 150.000 de pensii speciale, care totalizeaza un efort bugetar de cca 10 miliarde lei. Aproape 140.000  dintre acestea, adica peste 80%, provin insa tocmai din armata (76.868 de persoane), politie (61.307 de persoane) si serviciile speciale. Mai mult, aceste pensii sunt suportate integral de la bugetul de stat, persoanele din aceste structuri necontribuind pe parcursul vietii profesionale la sistemul public de pensii. Efortul statului nu reprezinta in nici un fel masura contributiei, ci o forma speciala de protectie, general acceptata de altfel in europa civilizata. Pentru comparatie, in august 2009, potrivit datelor furnizate de CNPAS, existau doar 2.488 de persoane provenite din magistratura care beneficiau de pensie, 516 fost parlamentari si 670 fosti diplomati.

Efortul anual cu pensiile din magistratura nu depaseste cifra de 60 milioane euro, calculata la sumele maxime vehiculate in presa, nu intotdeauna reale. Suma este ridicola pe langa cca 1 miliard de euro cat fac anual pensiile speciale din armata, politie si servicii secrete, care ar urma sa nu fie afectate pe viitor. Si printr-o reducere cu 50% a tuturor pensiilor aflate in plata provenind din sistemul judiciar, economiile realizate pentru bugetul de stat nu ar depasi 30 mil euro anual, miza marunta si absolut insuficienta pentru a salva sistemul public de pensii. Numai in 2009 cheltuielile totale pentru pensii au fost de 9,44 miliarde euro (Expunere de motive a legii privind sistemul unitar de pensii publice, p. 1). Ponderea cheltuielilor statului cu pensiile privilegiate ar ramane practic aceeasi cu cea dinaintea intrarii legii pensiilor in vigoare, iar presiunea asupra bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale ar fi aceeasi.

Dincolo de ipocrizia evidenta a invocarii echitatii sociale in constructia legii, daca miza nu este efectuarea de economii si salvarea fondului public de pensii atunci care este?

Conflictualizarea sistemului judiciar.

In primul rand in raport cu opinia publica si mass media, care vor percepe drept aroganta, egoista si “nesimtita” pretentia magistratilor la un tratament privilegiat. In al doilea rand, si poate aceasta este miza reala, a sistemului judiciar insusi. Se mizeaza pe o polarizare a pozitiilor in interiorul magistraturii, in raport de interesul imediat sau nu in conservarea pensiei speciale, si in cele din urma pe izolarea grupurilor din justitie vazute drept conservatoare si retrograde. Port-drapelul acestora ar urma sa devina in mod natural Consiliul Superior al Magistraturii, asociatiile profesionale fiind in cele din urma expresia asociativa a generatiilor tinere, dinamice si active, ceea ce poate face previzibila o actiune a lor mai putin viguroasa, intemeiata in principal pe principii si valori universale ale statutului judecatorului si procurorului. Consiliul  va avea insa probleme in a coagula o pozitie de solidaritate generalizata a corpului profesional, atata vreme cat demersurile lui vor putea fi usor decredibilizate, chiar din interior, ca urmarind satisfacerea intereselor materiale imediate ale membrilor sai, acestia aflandu-se fie in pragul pensionarii, fie mult mai apropiati biologic de acest moment decat marea majoritate a judecatorilor si procurorilor Dupa hemoragia iesirilor intempestive la pensie din 2009 (cca 15% dintre judecatori potrivit propriilor mele calcule), persoanele peste 50 de ani se afla intr-o dramatica minoritate in sistemul judiciar. Exista suficiente nemultumiri ale persoanelor tinere din magistratura fata de inechitatea existentei unor pensii cu mult mai mai mari decat salariile celor aflati in activitate. Mai mult, daca in ce priveste neafectarea drepturilor deja castigate exista  precedente jurisprudentiale atat ale Curtii Constitutionale cat si ale instantelor ordinare, in ce priveste nemodificarea modului de calcul al pensiilor viitoare argumentele sunt mai degraba principiale, izvorate din documente internationale privind independenta justitiei, stabilitatea statutului magistratului si protectia asigurata de stat acestuia (un astfel de principiu a fost enuntat recent de colegul Cristi Danilet ).

Aceasta este capcana intinsa justitiei, provocarea la discordie interna, la reactii diferentiate, la desolidarizari si faramitare a coeziunii. Consiliul Superior al Magistraturii trebuie decredibilizat iar influenta lui slabita, judecatorii si procurorii trebuiesc pusi pe pozitii contrare si expusi din nou judecatii publice, astfel incat intentiile politice de rescriere completa a regulilor de organizare a sistemului judiciar sa apara ca legitime, necesare si cerute de chiar societatea romaneasca.

Primul pas pentru demantelarea inteligenta a unui scenariu care ar duce la slabirea sistemului judiciar si la asezarea sa in pozitie de victima sigura inaintea declansarii dezbaterilor privind reasezarea constitutionala a puterilor publice in stat este lectura corecta a provocarilor. Urmatorul pas, cel decisiv, nu-mi sta in putere.

PS Astazi, 29.01.2010,  la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, la convocarea acestuia, are loc o intalnire cu asociatiile profesionale ale judecatorilor si procurorilor si cu sindicatele personalului auxiliar pentru “adoptarea unei pozitii comune fata de reglementarile proiectului  Legii privind sistemul unitar de pensii publice care vizeaza judecatorii, procurorii si personalul auxiliar”.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273