Engleza în hotărârile judecătorești

By | august 5, 2014

O știre scăpată cumva prin gaura cheii, publicată într-un colț mai tabloid, relatează vesel un incident lingvistic care a avut loc la Curtea de apel București.

Într-un proces ultra-mediatizat și para-monitorizat (ICA, Voiculescu, sau cum o mai fi cunoscut), completul de judecată, motivând respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de recuzare ar fi sintetizat argumentul final în limba lui Shakespeare.

Mai exact, în motivarea în scris completul s-a referit la dreptul la un proces echitabil despre care a susținut că “ocrotește în egală măsură și aparența de imparțialitate” și că “altfel spus, Justice Must not Only be Done, Must be Seen to be Done“.

M-a amuzat timing-ul acestei știri de mică atmosferă, pentru că am citit-o tocmai când terminasem de publicat un articol pe CastigaProcese.ro intitulat Limba latină e o limbă moartă. “Judecătorul nu este fabrică de citate și nu are obligația să citească cererile cu manualul profesorului Vladimir Hanga lângă el” spuneam acolo. Ei da, limba latină este o limbă moartă și ar trebui ca în cadrul comunicării judiciare s-o evităm, dar iată ca limba engleză e mai vie și mai sprințară ca oricând!

quote-justice-must-not-only-be-seen-to-be-done-but-has-to-be-seen-to-be-believed-j-b-morton-131431

Adagiul la care se face referire mai sus, după știința mea, este singurul din limba engleză care a pătruns în limbajul motivării hotărârilor noastre judecătorești. El provine (desigur) din sistemul juridic anglo-saxon și a început să fie folosit mai întâi în jurisprudența CEDO încă din anii 1970.

Formularea completă a adagiului este „Justice should not only be done, but should manifestly and undoubtedly be seen to be done“. El are și un autor și o sursă primară și e bine să ni le reamintim: Lord Hewart, Lord Chief Justice în perioada 1922-1940, în cauza The King vs Sussex Justices, ex parte McCarthy, din 9 nov.1923. Există mai multe variațiuni ale acestui adagiu, din care cel mai cunoscut e cel din banner-ul atașat acestui articol.

Semnificația lui juridică e clară, instanța trebuie nu numai să fie imparțială, obiectivă ci acest lucru trebuie să fie și vizibil, altfel spus trebuie să existe și aparența de imparțialitate nu numai realitatea ei obiectivă. În domeniul imparțialității contează și ce crede publicul, nu numai ceea ce există cu adevărat.

Voi ce spuneți? Este corectă folosirea citatelor în limbi străine în documentele juridice oficiale, în special în hotărârile judecătorești? Ați mai întâlnit alte citate în engleză în hotărârile noastre?


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273