A fi sau a nu fi: insulta si calomnia

By | iunie 19, 2013

Curtea Constitutionala a decis reincriminarea insultei si a calomniei. Inclusiv a calomniei prin presa. Acest lucru este evident acum , dupa recenta publicare a motivarii deciziei luate in 29 aprilie 2013 prin care instanta de justitie constitutionala anula o decizie pronuntata la  nivelul cel mai inalt de obligativitate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Scriam atunci ca asistam la un skandenberg, la o infruntare incarcata de testosteron intre cele doua instante constitutionale. Este o lupta a colosilor, inceputa acum 6 ani, adica in 2007, si in care in momentul de fata ICCJ se afla imobilizata la sol, intr-un procedeu dureros pentru ordinea juridica asa cum o cunosteam indeobste.

Curtea Constitutionala nu s-a multumit sa anuleze Decizia nr. 8 din 18 octombrie 2010 a ICCJ pronuntata, in Sectiile Unite, in interesul legii. Curtea a tinut si sa puna la punct instanta suprema din cadrul puterii judecatoresti, fixandu-i locul si citindu-i pe litere competentele asa cum sunt prevazute in Constitutie.

Curtea Constitutionala a fost un profesor extrem de dur si de tafnos. Motivarea revansarda a Curtii Constitutionale are loc dupa 3 ani. Se pare ca scurgerea timpului nu a atenuat furia determinata de nesocotirea, prin interpretare, de catre ICCJ a unei decizii obligatorii pronuntata in controlul constitutionalitatii legii. In actuala procedura, instanta de jurisdictie constituionala nu a tinut cont nici de parerea instantei in fata careia s-a invocat exceptia de neconstituionalitate, nici de parerea procurorului de sedinta si nici de acea a Avocatului Poporului. Toti acestia spuneau, explicit sau nu, ca in cadrul controlului de constitutionalitate nu se poate verifica o hotarare judecatoreasca, fie ea (sau mai ales as spune eu) si pronuntata in interesul legii.

Curtea Constitutionala a tinut sa puna la punct judecatorii supremi din 2010 si a facut-o cu maxima cruzime. Instanta suprema s-a pronuntat asupra unui unui recurs in interesul legii vadit inadmisibil. Instanta suprema are o practica incoerentain privinta efectelor deciziilor Curtii Constitutionale de constatare a neconstitutionalitatii normelor abrogatoare. Instanta suprema s-a erijat in instanta de control judiciar si a afectat grav securitatea juridica si rolul Curtii Constitutionale. Instanta suprema a incalcat Constitutia intrand in domeniul de competenta al Curtii Constitutionale. Deciziile instantei supreme pronuntate cu depasirea limitelor de competeneta constituionala nu sunt obligatorii si pot fi ignorate. Trebuie sanctionata orice interpretare care ofera instantei supreme posibilitatea ca, pe calea recursului in interesul legii, in temeiul unei norme infraconstitutionale, sa dea dezlegari obligatorii care contravin Constitutiei sideciziilor Curtii Constitutionale.

Anticipez dificultati majore de aplicare a legii create prin decizia Curtii Constitutionale si agravate de grosolonia juridica a motivarii acesteia.

Judecatorii sunt pusi intre ciocan si nicovala. Atat deciziile Curtii Constitutionale, cat si deciziile in interesul legii sunt obligatorii pentru instantele judecatoresti. Neaplicarea atat a uneia cat si a celeilalte constituie temei pentru atragerea raspunderii disciplinare a judecatorilor. Conflictul creat prin desfiintarea unei coerente si ordini  juridice cu o vechime de cel putin 3 ani este imposibil a fi solutionat prin apelul la instrumentul curent pe care judecatorul le are la dispozitie: aplicarea legii.

In acest moment exista o incertitudine majora cu privire la incriminarea sau nu a insultei si calomniei. Principiul fundamental penal al legalitatii incriminarii obliga autoritatile legislative ale statului sa legifereze prin texte precise, lipsite de echivoc. Tocmai aceasta incertitudine ma face sa cred ca judecatorii vor fi mai degraba tentati sa nu puna in aplicare decizia Curtii Constitutionale. Asa cum insasi Curtea Constituionala a motivat, depasirea limitelor competentelor constitutionale creaza premisa ignorarii deciziei pronuntate. Ori, potrivit Constitutiei, Curtea Constituionala nu poate verifica decat constitutionalitatea legilor si a ordonantelor, nicidecum a hotararilor pronunatte de Inalta Curte de Casatie si Justitie. In chiar motivarea Curtii Constituionale se afla argumentele juridice irefragabile pentru neaplicarea unei decizii a Curtii Constituionale data intr-o materie in care nu are dreptul sa se amestece. Justitia este infaptuita de Inalta Curte de Casatie si de Justitie si de celelalte instante judectoresti, iar principala misiune constitutionala a instantei supreme este aplicarea unitara a legii pe teritoriul national.

Teoretic intreg conflictul ar trebui sa stinga la momentul intrarii in vigoare a Noului cod penal, adica peste 7 luni. Pana atunci lucrurile pot fi si vor fi  taraganate. Noul cod penal nu contine texte de incriminare a insultei si calomniei, demnitatea umana ca valoare fundamentala fiind aparata prin instrumente moderne si eficiente prevazute in noul cod civil, deja in vigoare. Motivarea Curtii Constitutionale poate insa duce la paralizarea chiar a noului cod penal. Judecatorii constitutionali afirma in mod explicit ca in Romania si sub actuala Constituie Parlamentul nu poate niciodata dezincrimina insulta si calomnia, intrucat “in absenta ocrotirii juridice prevazute de art. 205, 206 si 207 din Codul penal, demnitatea, onoarea si reputatia persoanelor nu mai beneficiaza de nicio alta forma de ocrotire juridica reala si adecvata”.

In acest context si avand in vedere ca suntem in plin proces de revizuire a Constitutiei cred ca Parlamentul Romaniei trebuie sa-si ia masuri pentru a-si putea impune vointa exprimata inca din 2007 de a nu incrimina penal la nivelul societatii romanesti insulta si calomnia. Calea corecta ar putea fi un amendament la Constituie in care sa se prevada expres ca in Romania depasirea limitelor libertatii de exprimare nu poate fi sanctionata penal ci doar civil. In absenta inserarii unui amendament expres de acest fel nu este deloc exclus ca Curtea Constitutionala sa constate neconstitutionalitatea dezincriminarii insultei si calomniei prin intrarea in vigoare a noului cod penal la 1 februarie 2014.

PS

Am vrut sa comentez si opinia concurenta a doamnei judecator Iulia Motoc, insa ma aflu intr-o imposibilitate absoluta de a o face intrucat nu am inteles-o. D-na judecator Motoc isi argumenteaza (teribil) votul pozitiv pentru reincriminarea insultei si calomniei prin aceea ca nu se impune reincriminarea calomniei prin presa si reamitind  in acest sens jurisprudenta constanta a CEDO care garanteaza libertatea de exprimare a presei. “Apreciem ca procesul de reincriminare penala a insultei si calomniei prin presa nu este o solutie la presiunile pe care mass-media le exercita asupra sistemului judiciar, tinand cont de rolul general pe care mijloacele de informare in masa il detin intr-o societate democratica”. Reamintesc si eu ca art 206 se refera la toate formele de calomnie, inclusiv la cea prin mijloace de informare in masa.

Editorial www.magistrati.ro


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273