Internship-ul ca formă denaturată a voluntariatului sau ca fraudă a legii

By | august 3, 2014

internship1Deși confundate de multe ori, voluntariatul și internship-ul sunt din punct de vedere juridic concepte foarte îndepărtate. Singura vecinătate a acestora se realizează acolo unde nu există suficientă informație, ori unde se reușește exploatarea lipsei de pregătire și a dorinței absolvenților de a intra rapid pe piața muncii.

S-o luăm metodic.

Legislația românească reglementează doar stagiul de practică și voluntariatul.

Prin practică se desemnează activitatea desfășurată de elevi și studenți, în conformitate cu planul de învățământ, în vederea punerii în practică a cunoștințelor teoretice acumulate. Stagiul de practică este organizat de unitatea de învățământ preuniversitar ori universitar în colaborare cu societățile comerciale, formele profesionale de organizare (cabinete de avocați să spunem) ori instituțiile publice. Scopul stagiului de practică este parcurgerea programei analitice sau a portofoliului de practică stabilit de licee sau facultăți. Pe durata efectuării stagiului de practică se poate încheia un contract de muncă pe durată determinată.

În concluzie, stagiul de practică este desfășurat de elevi sau studenți, la instituții publice ori orice alte persoanele juridice lucrative. Teoretic, pot organiza stagii de practică și ONG-urile, însă doar dacă acestea desfășoară activități în legătură cu specializările profesionale cuprinse în nomenclatorul Ministerului Educației.

Faci practică pentru a fi în anticamera unei profesii, pentru a-i învăța deprinderile, pentru a o exersa la început de drum într-un mediu controlat. Genul proxim al practicii ar fi perioada de stagiu a tânărului profesionist.

Detalii tehnice aici: Legea nr. 258 din 19 iulie 2007 privind practica elevilor şi studenţilor

Voluntariatul este în primul rând expresia solidarității și responsabilității sociale, a dezvoltării personale. Are o doar o legătură firavă cu formarea profesională a tinerilor. Voluntariatul reprezintă activitatea desfășurată de o persoană în folosul unei instituții publice sal a unui ONG, fără a primi vreo remunerație. Reglementat excelent chiar de curând voluntariatul nu poate fi organizat decît fie de o autoritate sau instituție publică, fie de un ONG. Societățile comerciale nu pot organiza activități de voluntariat.

Voluntariatul se desfășoară obligatoriu în baza unui contract în formă scrisă, înregistrat în registrul de evidență al voluntarilor. Extrem de important este faptul că, potrivit legii,  activitatea de voluntariat se considera experiență profesională și/sau în specialitate, în funcție de tipul activității, dacă aceasta este realizată în domeniul studiilor absolvite.
Evident, este nelegală încheierea contractului de voluntariat pentru a evita încheierea contractului individual de muncă. Voluntarul nu poate fi doar un angajat simulat.

Detalii tehnice aici: Legea nr. 78 din 24 iunie 2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România

Internship-ul, un barbarism din punctul de vedere al terminologiei juridice pe care cratima mea forțată nu îl acoperă, nu este reglementat în România. Este o ficțiune, poate funcționa în România cât timp nu încalcă alte norme juridice.

Documentându-mă, aflu că la nivel european este una dintre cele mai folosite practici prin care absolvenții sunt introduși pe piața muncii și că ar fi astfel o formă de “ucenicie”, reglementată și la noi. În Italia, efectuarea unui stagiu de iniţiere pe piaţa muncii este obligatoriu pentru absolvenți iar remuneraţia este extrem de scăzută, de aproximativ 600 de euro brut pe lună. Pe perioada adaptării, tinerii beneficiază de masa de prânz, concediu medical şi chiar câteva zile de concediu de odihnă. . În Franța, la fel, stagiile de internship sunt plătite, prost sau foarte prost.

Internshipul s-a dezvoltat la noi o dată cu pătrunderea multinaționalelor. Internshipii nu pot desfășura o activitate în scop lucrativ pentru o persoană juridică decât în virtutea unui contract de muncă, iar de aici intervin rigorile de dreptul muncii. Pe internet sunt o mulțime de anunțuri de internship organizat de companii care promit doar dobândirea unei experiențe profesionale, fără plată, ceea ce, pentru a fi elegant, este o escrocherie.

În concluzie, în România singurele forme în care se poate presta legal o activitate în absența unei remunerații sunt voluntariatul și practica profesională. Mai departe intervin instituțiile de dreptul muncii, cum ar fi angajarea pe o perioadă de probă, stagiatura (art. 31 alin. 5 Codul muncii sau Legea nr. 335 din 10 decembrie 2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior), contractul de ucenicie, contractul de muncă pe perioadă determinată ș.a. Eludarea acestora înseamnă să te întovărășești cu evaziunea.

Câtă vreme internshipul nu va primi o reglementare legislativă proprie în România (și înțeleg că există astfel de inițiative din partea studenților), el nu va fi decât fie forme denaturate ale voluntariatului sau practicii, fie simulații ale contractului de muncă.

trainee sau internship2

PS

Văd că a apărut ceva chiar mai afectat decât internshipul, trainee  îi spune, însă despre asta altădată.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273