Mişcarea mondială pentru acces liber și gratuit la informația juridica

By | iunie 19, 2010

Începând cu mijlocul anilor ’90, internetul a furnizat platforma tehnică necesară pentru a permite accesul liber la informaţiile juridice în forma electronică. Înainte de generalizarea internetului numeroase informaţii cu caracter juridic erau distribuite prin intermediul suporturilor de stocare fizice, în special CD-rom, neexistând însă nici o prevedere importantă privind accesul liber la informaţii juridice. Un astfel de salt avea nevoie de apariţia unui mediu care să reducă la minimum costurile de distribuţie. Uşurinţa utilizării browser-elor începând cu aproximativ anul 1994 a oferit mijloace simple şi gratuite prin intermediul cărora informaţiile juridice puteau fi furnizate şi accesate, constituind o alternativă la motoarele de căutare complexe, proprietare şi scumpe utilizate de serviciile comerciale online. Dezvoltarea accesului liber şi gratuit la informaţiile juridice în lume prin intermediul Internetului s-a întemeiat pe aceşti factori.

Conceptul de Institut de Informare Juridică (Legal Institute Information) – LII

În multe ţări, în special în cele din spaţiul anglo-saxon, iniţiativa utilizării internetului pentru furnizarea accesului la informaţii juridice a aparţinut mediului academic şi nonguvernamental, care şi-au dezvoltat serviciile asumându-şi  o ideologie explicită de furnizare gratuită a informaţiilor.

În foarte scurt timp, de la apariţia primului Legal Institute Information (LII) în 1992, această sintagmă a devenit sinonimă cu liberul acces la informaţiile juridice.

În general, termenul de LII se referă la un furnizor de informaţii juridice care este independent de guvern, oferă acces liber pe bază non-profit, la mai multe surse de informaţii juridice esenţiale, inclusiv legislaţie şi jurisprudenţă.

În mod ideal, un LII  oferă o acoperire cuprinzătoare a cel puţin celor mai importante surse de informaţii juridice esenţiale pentru jurisdicţia la care se referă (legislaţie, jurisprudenţă, alte surse secundare de drept) şi ar trebui să permită căutări simultane în toate bazale de date. Sistemele care armonizează aceste criterii pot fi numite în mod rezonabil LII’ s.

Motivaţia primară şi raţiunea de a fi LII este de a promova accesul gratuit si complet la drept pe motiv de interes public general.

Dezvoltarea iniţială a LII’s 1992-2000

Trei Institute de Informare Legală (LII’s) au jucat un rol-cheie în evoluţia timpurie a conceptului de acces neîngrădit şi gratuit la informaţia cu caracter juridic.

Primul Institut de informare legală a fost conceput de Universitatea Cornell Law School în 1992, ca un serviciu public, non-profit, care a publicat iniţial legile federale ale SUA şi deciziile Curţii supreme a SUA. Acest Cornell LII, cum a devenit cunoscut, a fost prima sursă semnificativă de acces liber la informaţii juridice pe internet, demonstrând că un serviciu de acces liber poate oferi standarde de calitate şi poate fi privit cu interes deosebit din partea publicului. Ulterior Cornell LII a ajutat la dezvoltarea şi a altor LII-uri, cum ar fi ZamLII (The Zambia Legal Information Institute), în 1996.

Australian Legal Information Institute (AusLII) a debutat în 1995, sub coordonarea a două universităţi. În 1999 a dezvoltat bazele de date de la toate cele 9 jurisdicţii australiene, care acoperă furnizorii de jurisprudenţă, legislaţie, tratate şi alte tipuri specifice de conţinut juridic. AusLII şi-a asumat  de la început un rol de standardizare şi scalare a tehnicii şi know-how-ului produs, furnizând sub licenţă freeware, motorul său de căutare (sino search) şi realizând în scurt timp încă 5 LII-uri: BaiLII, PacLII, HkLII, SafLII şi NzLII.

În 2000 a apărut, sub egida Universităţii din Montreal, Institutul canadian de informaţii legale (CanLII), care, foarte repede, a stabilit un nou standard tehnic pentru extinderea accesului liber la informaţii juridice. CanLII a dezvoltat Droit Francophone (2003), Juri Faso (2003) şi JuriNiger (2007).

Mişcarea mondială pentru accesul liber la informaţie juridică (law)

Înainte de 2001 au existat nenumărate LII-uri care puneau în practică ideologia accesului liber şi neîngrădit la legislaţie şi jurisprudenţă, dar nu există o reţea. Mişcarea internaţională pentru accesul liber la informaţii juridice a apărut în urma cooperării informale anterioare între principalii participanţi şi instituţii la efortul internaţional de democratizare a accesului la informaţia de natură juridică. Principalul mijloc prin care această cooperare a fost stabilită a constat în seria de conferinţe internaţionale Law on internet, care au loc odată la doi ani, prima conferinţă de acest gen fiind găzduită în 1997 de AusLII.

Scopul principal al mişcării este furnizarea de asistentă tehnică de către membrii săi pentru organizaţiile care doresc să ofere acces liber la drept în ţările în care acest lucru încă nu a apărut. Se prevede de asemenea sprijin reciproc pentru organizaţiile locale, naţionale sau regionale care oferă deja acces gratuit la informaţii juridice si care doresc sa se alăture mişcării internaţionale.

Caracteristicile mişcării internaţionale pentru accesul liber la informaţii juridice sunt:

  • fundamentarea pe LII-uri independente naţionale sau regionale
  • încurajarea acordării de asistenţă tehnică
  • fundamentarea pe enunţul cheie din Declaraţia cu privire la accesul liber la informaţii juridice (2002) potrivit căreia “informaţiile juridice publice din toate ţările şi instituţiile internaţionale fac parte din patrimoniul comun al umanităţii
  • încurajarea cercetării şi a inovării.

Rețeaua mondială pentru accesul liber la informațiile juridice (FALM)

Declaraţia cu privire la accesul liber la lege (law)

În octombrie 2002, în timpul celei de-a 4-a conferinţe Law on internet de la Montreal, participanţii au adoptat o declaraţie istorică, sintetizând filosofia comună internaţională a accesului liber la informaţiile juridice.

Elementele esenţiale ale Declaraţiei cu privire la accesul liber la lege (Declaration on free acces to law) sunt următoarele:

  • Guvernele naţionale nu trebuie să exercite nici un monopol sau control asupra informaţiilor juridice de interes public, fiind necesar ca acestea să fie la dispoziţia organismelor independente care doresc să le republice.
  • Informaţiile de natură juridică şi în special sursele de drept, legile şi jurisprudenţa instanţelor, din toate ţările şi instituţiile internaţionale fac parte din patrimoniul comun al umanităţii. Maximizarea accesului la aceste informaţii promovează justiţia şi statul de drept.
  • Informaţiile de natură juridică de interes public, legile şi jurisprudenţa, constituie proprietate comună digitală, accesibile publicului în mod absolut gratuit.
  • Organismele guvernamentale, care creează sau au control asupra  informaţiilor juridice de interes public, trebuie să ofere acces liber la acestea, astfel încât ele să poată fi publicate sau republicate.
  • Prin informaţie juridică de interes public se înţelege informaţia juridică produsă de către organisme publice care au datoria de a elabora şi adopta acte normative ori hotărâri judecătoreşti, la toate nivelele, inclusiv jurisprudența instanțelor de toate gradele și actele Parlamentelor naţionale sau ale altor autorităţi publice centrale sau locale.

Lectura suplimentara:

Graham Greenleaf, Legal Information Institutes and the Free Access to Law Movement (materialul de mai sus se intemeiaza in proportie cavarasitoare pe aceasta lucrare)
Mowbray A, Greenleaf G, Chung P and Austin A  ‘Improving stability and performance of an international network of free access legal information systems’, Journal of Information Law & Technology (JILT), 2007
G Greenleaf, A Mowbray and P Chung ‘Networking LIIs: how free access to law fits together’ Internet Newsletter for Lawyers, March/April 2007
Greenleaf G Full free access to law: Global policy aspects’ (PPTs) 6th Law via Internet Conference, Paris, November 2004


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273