Opinie cu privire la procedura de solutionare a sesizarilor privind conduita necorespunzatoare a judecatorilor si procurorilor

By | martie 17, 2011

In sedinta din 17 martie 2011, Plenul CSM s-a pronuntat asupra legalitatii procedurii de solutionare a sesizarilor privind incalcarea prevederilor codului deontologic de catre judecatori si procurori. Cu majoritatea voturilor exprimate, Plenul CSM a constatat ca procedura instituita prin Regulamentul de organizare si functionare, astfel cum acesta a fost modificat in 2008, este conforma cu legislatia in vigoare si nu excede competentelor recunoscute Consiliului prin legea organica. In cadrul sedintei am sustinut, atat scris cat si oral, un punct de vedere contrar. Materialul de mai jos reprezinta opinia comunicata membrilor Consiliului, sustinuta verbal si care a fost avuta in vedere in cadrul dezbaterilor asupra acestui punct. Decizia colegiala a Plenului CSM este diferita de concluziile acestui material, care ramane astfel doar exprimarea unui punct de vedere personal al unui membru CSM.

Consider profund eronat punctul de vedere exprimat în Nota Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios nr. 5965/1154/2011 referitoare la procedura de soluţionare a sesizărilor privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor. Consider că procedura de soluţionare a încălcărilor codului deontologic introdusă în Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 încalcă competenţele de reglementare ale CSM, instituie un caz de răspundere disciplinară neprevăzut de lege, consacră o confuzie periculoasă pentru independenţa judecătorului între răspunderea disciplinară şi cea deontologică, afectează imparţialitatea pe care este obligat să o aibă CSM în realizarea atribuţiilor sale constituţionale şi încalcă standardele internaţionale referitoare la reglementarea încălcărilor regulilor deontologice.

 1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 564/2008 a fost emisă prin încălcarea competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii. Art. 38 din Legea nr. 317/2004 şi punctele 22 si 23 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, adoptat prin Hotărârea nr. 326/2005, prevăd atribuţia C.S.M. doar în ceea ce priveşte adoptarea Codului deontologic şi asigurarea publicării acestui Cod. Legea nu face referire la competenţa CSM de a judeca asemenea acte sau de a reglementa procedura anchetării lor. Nimic nu împuterniceşte Consiliul Superior al Magistraturii să judece asemenea acte.

Referirea la art 40 alin 1 lit f) din Legea 317/2004 este greşită. Sintagma „conduită necorespunzătoare” nu poate include, în lipsa unei precizări exprese şi situaţia încălcărilor codului deontologic, act normativ infralegal al CSM ci exclusiv situaţiile de răspundere disciplinară a judecătorilor prevăzute în legea organica. Dacă am interpreta altfel ar însemna că în baza acestui text CSM poate institui prin acte normative proprii răspunderea judecătorilor pentru orice faptă, acţiune, sau inacţiune, ceea ce este inacceptabil.

Dimpotrivă, potrivit art. 73 alin. 3 lit. l din Constitutia Romaniei, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii se reglementează prin lege organică. Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare propriu CSM-ul nu îşi poate aroga competenţe, atribuţii sau proceduri care nu îi sunt expres recunoscute prin Legea nr. 317/2004, întrucât aceasta ar însemna o legiferare pozitivă în domeniul rezervat exclusiv legii organice.

 2. Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească nu prevedea nicio sancţiune cu privire la încălcarea codului deontologic. Urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 142/1997, Legea nr. 92/1992 este republică iar la art. 122 lit g se prevede ca abatere disciplinară manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale. Ulterior, prin OUG nr. 179 din 1999, la art. 122 se introduce drept caz de răspundere disciplinară lit. i1 , respectiv săvârşirea altei abateri grave de la prevederile Codului deontologic al magistraţilor.

Această lege a fost înlocuită de Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, care în varianta de la data publicări prevede ca abatere disciplinară la art. 97 lit. b nerespectarea prevederilor cuprinse în Codul deontologic al magistraţilor. Această dispoziţie este abrogată expres prin Legea nr. 247/2005. În prezent, abaterile disciplinare sunt reglementate în art. 99 din lege, şi nu mai există nicio trimitere la Codul deontologic.

Răspunderea judecătorilor nu poate avea loc decât în condiţiile expres prevăzute de legea organică, statutul judecătorilor având protecţie constituţională. Astfel, singurele cazuri de raspundere a judecătorilor şi procurorilor sunt cele limitative prevăzute în enumerarea de la art. 94 din Legea nr. 303/2004, potrivit cu care “Judecătorii şi procurorii răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii.” Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi procurorilor poate fi antrenată doar pentru situaţiile expres prevazute la art. 99 din lege, abrogarea cazului de răspundere determinat de încălcarea Codului deontologic arătând voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a scoate situaţiile de conduită neconforme deontologiei în afara răspunderii disciplinare.

Cu atât mai mult, atragerea răspunderii judecătorului sau procurorului în afara cazurilor prevăzute la art 99 din lege încalcă flagrant statutul acestuia şi independenţa care îi este garantată de statul român.

Potrivit art. 122 alin 5 din Constituţia României singura autoritate sau instituţie care poate sancţiona judecătorul este Consiliul Superior al Magistraturii, iar aceasta exclusiv în condiţiile legii sale organice. Ori, în cuprinsul Legii nr. 317/2004 nu este prevăzută nici o situaţie în care judecătorul poate fi sancţionat pentru încălcarea prevederilor codului deontologic.

În realitate, atât sub aspect formal cât şi din punctul de vedere al efectelor produse, încălcarea codului deontologic constituie un caz neprevăzut de lege de răspundere disciplinară.

a. sub aspect formal, procedura soluţionării încălcărilor codului deontologic este cvasi-identică cu procedura disciplinară descrisă în art. 44-50 din Legea nr. 317/2004:

  • instanţa disciplinară este secţia corespunzătoare a- CSM, întocmai cum în materie deontologică secţia este cea care constată abaterea de la cod;
  • acţiunea disciplinară se exercită de comisia de disciplină care dispune efectuarea cercetării prealabile de către Serviciul corespunzător din Inspecţia Judiciară, după care comisia de disciplină va sesiza secţia CSM; în materie deontologică, sesizarea secţiei o face comisia de disciplină;
  • în cursul cercetării prealabile de către Inspecţie, se ascultă magistratul şi se verifică apărările acestuia; de asemenea, în domeniul deontologic magistratul are acest drept;
  • acţiunea disciplinară poate fi exercitată în cel mult un an de la comiterea abaterii disciplinare; acelaşi este termenul se prescriere a sesizării în cazul încălcării codului deontologic;
  • în ambele proceduri în faţa secţiei, citarea respectiv încunoştinţarea magistratului este obligatorie şi acesta poate fi asistat sau reprezentat de un avocat, are dreptul să ia cunoştinţă de probele de la dosar şi să propună probe în apărare ;

b. Sub aspectul efectelor produse, art. 36/2 alin 2 prevede că hotărârea Secţiei CSM prin care se constată încălcarea normelor de conduită reglementate de Codul deontologic se depune la dosarul profesional, urmând să fie avută în vedere la evaluarea profesională. Ori, atât dacă în ultimii 3 ani magistratul a fost sancţionat disciplinar cât şi dacă nu are calificativul „foarte bine” la ultima evaluare, acesta nu poate participa la examenul/concursul pentru promovare în funcţie de execuţie, pentru numire în funcţie de conducere sau pentru promovare la ICCJ (art 44 alin.1, art 48 alin.2, 49 alin 2, art 52 din Legea 303/2004).

3. Procedura de soluţionare a sesizărilor privind conduita necorespunzătoare a judecătorilor şi procurorilor încalcă in mod flagrant Avizul nr. 3 al Comitetului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenţia Comitetului de miniştri (2002), referitor la deontologie. În acest aviz se consideră explicit ca principiile de conduită etică a judecătorilor (codurile deontologice) trebuie să fie redactate de judecători şi să fie complet separate de sistemul disciplinar al judecătorilor:

i) judecătorii trebuie să se ghideze în activitatea lor de principii de conduită profesională,

ii) asemenea principii ar trebui să ofere judecătorilor linii directoare în acţiunile lor, permiţându-le astfel să depăşească dificultăţile pe care le înfruntă în ceea ce priveşte independenţa şi imparţialitatea,

iii) acele principii trebuie să fie redactate de judecători şi să fie complet separate de sistemul disciplinar al judecătorilor,

iv) este de dorit să se înfiinţeze în fiecare ţară unul sau mai multe organisme sau persoane în cadrul sistemului juridic care să sfătuiască judecătorii care se confruntă cu probleme legate de etica profesională sau de compatibilitatea unor activităţi non-juridice cu statutul lor.

Sunt de asemenea încălcate şi comentariile oficiale  ale Principiilor de la Bangalore (O.N.U.) potrivit cu care instituţia care se ocupă de etica profesională sau deontologie trebuie sa fie separata de instituţia care are competenţe în materie disciplinară.

Scopul acestor separări de funcţii este acela de a asigura atât imparţialitatea, cât şi aparenţa de imparţialitate a organismelor care gestionează cariera magistraţilor. Autoritatea care se ocupă de evaluarea unui magistrat nu poate fi în acelaşi timp şi cel care îl urmăreşte pentru greşeli profesionale; cel care face ancheta preliminară împotriva unui magistrat, nu poate fi acelaşi cu cel care sancţionează un magistrat; cel care sancţionează pentru încălcarea legii, nu poate fi acelaşi cu cel care sancţionează pentru încălcarea normelor morale.

4. Inspecţia judiciară, respectiv secţia de judecători/procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, se substituie în fapt,  împotriva legii şi a principiilor cunoscute, comisiilor de evaluare, în activitatea de  apreciere a  conduitei  judecătorilor/procurorilor ca parte componentă a activităţii de evaluare.

5. Reglementarea încalcă în mod flagrant principiul non bis in idem.

Deşi încălcările Codului deontologic au fost în mod expres excluse din sfera abaterilor disciplinare şi implicit a răspunderii judecătorului, Consiliul Superior al Magistraturii atrage răspunderea magistraţilor pe o cale ocolită pentru încălcarea normelor deontologice, cu efecte asupra carierei magistratului. Legea nu reglementează o categorie de fapte de natură intermediară subsecventă abaterilor disciplinare. Fie fapta magistratului constituie abatere disciplinară şi se aplică sancţiunea corespunzătoare, fie nu este abatere disciplinară şi atunci răspunderea magistratului  nu poate fi antrenată.

În concluzie, consider că trebuie constatată nelegalitatea art. 36/1 şi 36/2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM şi eliminarea acestora.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273