Pactul National pentru Justitie – textul propus

By | decembrie 21, 2009

pactul national pentru justitie

Pornind de la prevederile art. 1 alin 4 din Constitutia Romaniei, potrivit caruia “Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale”,

În temeiul art. 124 alin. 3 din Constituţia României, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii,

Avand in vedere ca o justiţie competentă, independentă şi imparţială este esentiala pentru ca instanţele să îşi îndeplinească rolul în susţinerea  statului de drept,

Fata de reactia ferma, solidara si omogena a corpului profesional al magistratilor in raport de degradarea fara precedent, pe parcursul anului 2009, a statutului profesional si economic al magistratilor,

Intrucat buna functionare a instantelor reprezinta insasi garantia respectarii drepturilor fundamentale ale omului,


Parlamentul Romaniei, prin presedintele Camerei Deputatilor si Senatului,

Puterea Judecatoreasca, prin presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Consiliul Superior al Magistraturii, prin presedintele acestuia

Guvernul Romaniei, prin Primul Ministru


convin semnarea urmatoarelor principii ce constituie


-    PACTUL PUTERILOR PRIVIND JUSTIŢIA –

 

PRINCIPII GENERALE

1.    Interesul şi scopul Pactului puterilor privind justiţia este orientat exclusiv pentru apararea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, pentru prezervarea statului de drept şi pentru asigurarea ordinii constituţionale;

2.    Puterile sunt in aceeasi masura separate si egale in stat.  Separaţia puterilor în stat semnifică obligaţia uneia sau celorlate două puteri, împreună sau separat, de a nu interveni şi a nu interfera în sfera atribuţiilor constituţionale şi legale ale oricarei alte puteri.

3.

3.1.    Cele trei puteri în stat sunt datoare ca, în limitele separaţiei atribuţiilor lor constituţionale şi legale, să colaboreze;

3.2.    Colaborarea se realizează în mod transparent şi public, atât în ce priveşte relaţionarea propriu – zisă, cât şi comunicarea rezultatelor relaţionării;

3.3.    Colaborarea nu poate avea loc decât în baza unei agende precise şi dinainte făcută publică, iar ea se concretizează prin corespondenţă instituţională şi/sau întâlniri instituţionale deschise participării societăţii civile şi cu informarea mass – mediei;

4.

4.1.    Echilibrul puterilor în stat presupune, pe de-o parte, egalitatea puterilor uneia faţă de cealaltă şi a celorlalte două faţă de cea de a treia putere, indiferent că aceasta din urmă este fie puterea legiuitoare, fie puterea executivă ori cea judecătorească;

4.2.    Pe de altă parte, echilibrul puterilor în stat presupune controlul reciproc al puterilor, în limite constituţionale. Mecanismul de control reciproc se realizează în mod transparent şi în mod specific fiecărei puteri constituite în stat;

4.3.    Controlul reciproc presupune şi o informare prealabilă ori ulterioară, conform obligaţiilor legale sau în baza unui protocol între cele trei puteri, aceasta din urmă cu participarea societăţii civile;

 

5.    Independenţa justiţiei, a instanţelor şi a judecătorilor, precum şi inamovibilitatea judecatorilor nu pot face obiectul negocierilor dintre puteri. Asumarea expresă prin prezentul Pact a acestui principiu reprezinta o garanţie incontestabila şi suplimentară faţă de garanţiile constituţionale şi cele la care România este obligată prin tratate şi convenţii internaţionale.


PRINCIPII SPECIALE

1.    Toate măsurile, actele (legislative, normative sau de altă natură) şi acţiunile puterilor legislativă şi executivă în raport cu puterea judecătoreasca trebuie să aibă la bază respectarea principiilor generale de mai sus.

2.    Statutul judecătorilor trebuie respectat. Acesta privește competenţa, independenţa şi imparţialitatea acestora, precum şi îndatoririle şi responsabilităţile judecătorilor. Este exclusă orice acţiune, măsură sau act, indiferent de ce natură, din partea celorlalte două puteri prin care s-ar aduce atingere încrederii publicului în ceea ce priveste  această competenţă, independenţă sau imparţialitate. Puterea legislativă si executivă nu pot interveni arbitrar in deciziile vizand selecţia, recrutarea, desemnarea, evaluarea sau evoluţia acesteia, precum şi la încetarea funcţiei de judecător.

3.

3.1.    Independenţa justiţiei în general şi a judecătorului în special trebuie să reprezinte o garanţie pentru justiţiabil cu privire la calitatea şi corectitudinea actului de justiţie, iar nu un privilegiu al justiţiei sau judecătorilor.

3.2.    Pentru asigurarea independenţei reale a justiţiei, instanţelor şi judecătorilor sunt necesare aplicarea şi respectarea standardelor europene şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la înţelesul şi întinderea independenţei, precum şi cu privire la mecanismele de asigurare a acesteia;

4.

4.1.    Puterea executivă şi cea legislativă sunt obligate sa aloce resurse suficiente instanţelor pentru a le da acestora posibilitatea să funcţioneze în conformitate cu standardele stipulate de articolul 6 al Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

4.2.    În termen de 6 luni de la semnarea acestui Pact, reprezentanţii celor trei puteri vor proiecta şi iniţia implementarea unei strategii pe termen lung  in care vor previziona nevoile financiare de personal şi cele materiale, inclusiv cele vizand cheltuielile de dezvoltare ale sistemului şi instanţelor, toate acestea în vederea asigurării unui act de justiţie eficient. Strategia va fi însoţită de un plan de acţiune, elaborat pentru acelaşi termen, ce va cuprinde obiectivele de finanţare, termenele intermediare de realizare, responsabilii care isi asuma realizarea obiectivelor de finanţare, resursele umane, financiare sau materiale ce se vor aloca, modalitatea de alocare a resurselor, mecanisme de control intermediare (rapoarte intermediare întocmite în comun de reprezentanţii celor trei puteri cel puţin semestrial) ce vor fi supuse discuţiei celor trei puteri în cadrul unui comitet comun.

4.3.    Impunerea unei cote minime de alocare bugetară anuală, de cel puţin 0,60% din PIB pentru instanţe (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe);

4.4.    Pentru asigurarea independenţei justiţiei şi eliminarea oricăror pârghii de constrângere este interzisă orice rectificare bugetară negativă pe parcursul exerciţiului bugetar anual;

4.5.    Bugetul puterii judecătoreşti aparţine acesteia, prin intermediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţei. Nu poate fi adoptat nici un act normativ  din partea celorlalte două puteri care să aducă atingere acestui principiu;

4.6.    Bugetul instanţelor este cuprins în bugetul general al statului, în limitele prevăzute la punctul 4.3., urmând ca proiectul de buget anual să fie prezentat de Preşedintele ÎCCJ comisiilor reunite de buget finanţe ale Senatului şi Camerei Deputaţilor;

4.7.    Alocarea internă bugetară in favoarea  ordonatorilor secundari şi terţiari de credite se face de ordonatorul principal de credite, respectiv de Presedintele ÎCCJ, conform unei metodologii transparente, bazate pe eficienţa ordonatorilor secundari şi terţiari (indicatori de performanţă clar stabiliţi), pe volumul de cauze înregistrate la instanţe  şi pe necesităţile evaluate anual de ordonatorul principal de credite;

4.8.    In scopul coordonarii bugetele instanţelor si inaintarii acestora catre ICCJ se va constitui un organism consultativ special, ca autoritate autonoma, formata din reprezentantii Curtilor de Apel. Aceasta autoritate va tine  legatura permanenta cu instantele, pentru evaluarea necesitatilor acestora, va  oferi consultanta ICCJ in pregatirea proiectelor de buget, a proiectelor de investitii pe termen lung si mediu, a stabilirii criterilor de construire si gestionare bugetara, precum si a  unor standarde interne de performanta.

4.9.    Taxele judiciare de timbru si timbru judiciar vor reprezenta surse directe  de finanţare a bugetului alocat instanţelor judecătoreşti, ca o garantie  a corectei finanţări a puterii judecătoreşti.

 

5.    Instanţele însele, prin conducerile lor, au întreaga responsabilitate şi trebuie să deţină întreaga autoritate de a lua orice decizie administrativă care priveste în mod direct performanţa funcţionării instanţelor.

 

6.     Partile Pactului recunosc si se obliga sa respecte imperativul unui  statut coerent si previzibil al  magistratului, inclusiv sub aspectul salarizarii si pensionarii magistratilor, in acord cu demnitatea si responsabilitatea profesiei,dar si cu incompatibilitatile si interdictiile pe care acestia si le asuma.

7.    Iniţiativele legislative, modificările sau completările de natură legislativă privind statutul judecătorilor, organizarea judiciară, desfăşurarea activităţilor judiciare, normele procedurale sunt adoptate cu consultarea corpului profesional al judecătorilor, cu asociaţiile profesionale şi cu Consiliul Superior al Magistraturii. In acest sens, se instituie un mecanism de consultare periodică a corpului magistatilor, care va putea susţine prin reprezentanţii săi, în faţa comisiilor de specialitate juridică a parlamentului, poziţia magistraţilor referitoare la proiectele de acte normative aflate în procedura parlamentară.

8.    Puterea legislativă şi puterea executivă se obligă să asigure coerenţa şi stabilitarea sistemului legislativ, ca o garanţie a stabilităţii drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. La rândul său, puterea judecătorească se obligă să realizeze uniformizarea practicii judiciare, ca o garanţie a respectării stabilităţii raporturilor juridice.

9.    Puterea judecătorească îşi asumă rolul de garant al respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În acest sens, se obligă să îmbunătăţească nivelul de calitate al actului de justiţie, prin creşterea performanţelor profesionale ale corpului magistraţilor.  

 

 

 

 

 


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273