Petitia “Libertatea de exprimare a judecatorilor”

By | aprilie 21, 2010

Impreuna ca alti peste 50 de judecatori si procurori am semnat petitia intitulata “Libertatea de exprimare a judecatorilor si procurorilor“, in contextul cercetarii presedintelui UNJR, judecator Dana Girbovan, de catre Consiliul Superior al Magistraturii pentru presupuse abateri de la codul deontologic  constand in actiuni publice derulate in numele si pe seama asociatiei pe care o reprezinta, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania.

LIBERTATEA DE EXPRIMARE A JUDECATORILOR

Subsemnaţii, judecători şi procurori, va solicităm să aveţi în vedere următoarele precizări referitoare la Sesizarea Comisiei de disciplină pentru judecători nr.994/CDJ/2009 privind posibila încălcare a de către doamna judecător Dana Cristina Gîrbovan, judecător la Curtea de Apel Cluj a dispoziţiilor art.9 alin.2 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor:

La data de 22.06.2008 Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (U.N.J.R.) a luat poziţie în mod public faţă de ceea ce a numit, la acea dată, „Încălcarea flagrantă a Constituţiei României de către Camera Deputaţilor – Comisia juridică” semnalând că, în fapt, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi s-a comportat ca o instanţă de judecată, procedând la analiza şi aprecierea unor probe din dosarele înaintate de Ministerul Public, deşi o astfel de atribuţie aparţine doar puterii judecătoreşti. Aceasta este de altfel si opinia exprimata de Consiliul Superior al Magistraturii la solicitarea Senatului României, conform comunicatului din 09.05.2008.

Consecventă acestor principii și în conformitate cu statutul său, în vederea apărării independenței justiției, Asociaţia UNJR a formulat o plângere prealabilă împotriva votului Comisiei din Camera Deputaţilor de neacordare a avizului de începere a urmăririi penale împotriva a doi deputaţi. Acţiunea nu a fost îndreptată împotriva celor doi deputaţi personal, ci a avut ca principal rol acela de a atrage atenţia că, în România, potrivit Constituţiei, justiţia se înfăptuieşte numai prin intermediul instanţelor judecătoreşti şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu prin intermediul Comisiilor parlamentare, care nu sunt abilitate să pronunţe verdicte de vinovăţie/nevinovăţie.

Prin actul menţionat, UNJR a atras atenţia asupra unei chestiuni de interes general într-o societate democratică, respectiv posibila atingere a independenţei justiţiei, urmărind, în egală măsură, demararea unei dezbateri publice asupra conţinutului  noţiunii de imunitate parlamentară raportat la principiul separaţiei puterilor în statul de drept.

I. Cu privire la imposibilitatea angajării răspunderii individuale a unui membru pentru actele juridice legale şi statutare ale persoanei juridice din care face parte:

Asociaţia profesională Uniunea Naţională a Judecătorilor din România este înfiinţată în temeiul OG 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, de către judecători în exercitarea dreptului lor fundamental la liberă asociere, prevăzut de art. 40 din Constituţia României şi confirmat de art. 11 din L 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, având drept scop statutar consolidarea independenţei justiţiei şi a statutului judecătorului.

În urma înscrierii în registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor, în conformitate cu prevederile OG 2/2001, asociaţia a dobândit personalitate juridică, devenind un subiect de drept distinct de membrii săi care, potrivit art. 35 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, îşi exercită drepturile si îşi îndeplineşte obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi.

Potrivit art. 22 din Statutul UNJR, organele asociaţiei sunt Adunarea Generală, Consiliul Director, Senatul şi Comisia de Cenzori.

Decizia formulării plângerii prealabile a fost luată, cu respectarea prevederilor statutare, ca urmare a votului majorităţii membrilor exprimat în adunarea generală ce a avut loc prin mijloace electronice de comunicare. Ca urmare a acestei hotărâri a adunării generale, conform art. 33 din Statutul UNJR, preşedintelui asociaţiei i-a revenit obligaţia semnării plângerii prealabile, în virtutea calităţii sale de reprezentant al asociaţiei în relaţiile cu terţii afirmată de prevederea statutară menţionată.

Plângerea prealabilă este, prin urmare, un act al persoanei juridice, conform 35 din Decretul 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, iar câtă vreme el nu contravine legii sau statutului nu ar putea atrage sub nicio formă răspunderea individuală a persoanelor fizice care compun asociaţia.

În situaţia în care se va insista în confuzia menţionată mai sus, vă solicităm să aveţi în vedere faptul că, alături de d-na judecător Dana Gîrbovan, cel puţin jumătate plus unu dintre membrii asociaţiei sunt în egală măsură responsabili de emiterea actului juridic intitulat plângere prealabilă, astfel încât urmărirea individuală exclusiv a membrului ce deţine calitatea de preşedinte este arbitrară.

II. Cu privire la libertatea de exprimare a judecătorului:

Independent de cele de mai sus, vă solicităm să aveţi în vedere faptul că orice judecător are dreptul de a-şi exprima public opinia asupra unor chestiuni de interes general (precum independenţa justiţiei sau atingerea adusă principiului separaţiei puterilor în statul de drept), care trebuie să fie pe deplin deschise dezbaterii într-o societate democratică.

Obligaţia de rezervă a judecătorului despre care se face vorbire în nota Inspecţiei Judiciare ce fundamentează prezenta cercetare este eronat interpretată, ea referindu-se la chestiuni legate de procedurile judiciare şi nu la probleme de interes general într-o societate democratică. Judecătorul este parte a societăţii ale cărei valori fundamentale a jurat să le protejeze, fiind cu atât mai mult obligat să reacţioneze la încălcări ale regulilor statului de drept.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod expres cu privire la dreptul judecătorilor de a-şi exprima în mod public opinia asupra unor probleme importante de interes general, precum independenţa justiţiei, ce trebuie să fie pe deplin deschise dezbaterii într-o societate democratică. (Kudeshkina c. Rusiei, cauza 29492/05, hotărârea din 26.02.2009, paragr. 79-102).

De asemenea, Carta europeană cu privire la statutul judecătorului, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg, 8 – 10 iulie 1998, prevede, chiar la capitolul „Principii Generale” că „Statutul oferă fiecărui judecător care consideră că drepturile sale statutare, sau mai general, independenţa sa personală sau independenţa justiţiei sunt puse în pericol sau sunt ignorate într-un mod oarecare, posibilitatea de a sesiza o asemenea instanţă independentă care dispune de mijloace efective pentru a soluţiona sau pentru a propune soluţionarea situaţiei respective” (Principiul 1.4).

În lumina celor de mai sus, sancţionarea unui judecător pentru poziţia sa publică în legătură cu chestiuni de interes general în statul de drept ar contraveni convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Nu în ultimul rând, o asemenea abordare a problemei în discuţie poate fi percepută ca o încercare de descurajare a judecătorilor de a mai activa liber în formele asociative și o intimidare în ce privește  posibilele acțiuni publice ale acestora pentru apărarea principiilor fundamentale ale democraţiei, incompatibilă cu rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independenţei justiţiei.

21.04.2010

DOAMNEI PREŞEDINTE A CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273