Revolta pentru democratie a judecatorilor a ajuns in Parlament

By | septembrie 28, 2009

sindicat1In mai 2009 adresam judecatorilor romani un apel la actiune. Apreciam atunci ca singura modalitate eficienta de adaptare a justitiei la realitatea noului stat al crizei economice nu este nici dezertarea, nu sunt nici actiunile individuale de revolta, ci organizarea, coeziunea si solidaritatea. Afirmam ca judecatorii trebuie sa fie gata de actiune, insa nu sub forma lamentarilor individuale ci asumandu-si deschis dimensiunea publica si sociala a interventiei lor, intr-o forma colectiva, unitara, organizata si, mai ales,onesta cu propriile ei obiective.

Evolutia evenimentelor a aratat ca, in scurt timp, judecatorii au avut de ales intre o actiune colectiva riscanta si o supunere individuala, in tacere, la presiunile, restrictiile si abuzurile venite dinspre Guvern. Corpul profesional a ales, prin folosirea pe scara larga a formei cea mai directa de reprezentare a sa, adunarile generale ale judecatorilor, opozitia in forta la tendinta fatisa de aruncare a puterii judecatoresti in afara Constitutiei.

La 1 iulie 2009 instantele judecatoresti au inceput formele de protest generalizate, prin intarzierea intrarii in salile de sedinta cu pana la 2 ore. Strategia de raspuns a ministerului justitiei, intocmita pe baza cunoasterii psihologiei dominante in interiorul sistemului judiciar, s-a fundamentat pe ignorarea deliberata a protestului si minimalizarea efectelor sale. Mizand si pe lipsa instrumentelor si abilitatilor de promovare publica a protestului de catre instantele judecatoresti, precum si pe traditionala de acum lipsa de promtitudine in reactie a CSM, ministerul justitiei a asteptat ca protestul sa-si epuizeze singur energiile, neoferind un orizont de asteptare pentru rezolvarea solicitarilor si construind o strategie media agresiva de denigrare a obiectivelor actiunii instantelor, inducand impresia generala ca acestea se limiteaza exclusiv la o problema salariala imediata. Judecatorii au fost expusi atat violentei opiniei publice, deja intaratata ca urmare a campaniilor publice de demascare a “privilegiilor”, cat si presiunii exercitate de sindicate si alte categorii profesionale.

De la 1 septembrie 2009 instantele, in totalitatea lor, si-au radicalizat formele de protest, Romania fiind pusa in fata celui mai mare scandal de acest fel din istoria sa. Guvernul a continuat sa-si deruleze strategia de ignorare, refuzand orice chemare la discutii din partea judecatorilor si orice negociere. Miza o constituia de data aceasta, suplimentar, dovedirea catre sindicatele tot mai agitate ca nu se cedeaza in fata presiunilor si ca nu se stabileste un regim privilegiat judecatorilor in cadrul legii unitare de salarizare ca urmare a protestelor lor.

Finalizarea discutiilor pe legea unitara de salarizare si asumarea raspunderii Guvernului pe forma finala a acesteia au adus in acelasi timp votul continuarii protestului puterii judecatoresti, confirmat in unanimitate de cei 4000 de judecatori organizati in adunari generale. A fost momentul in care atat opinia publica cat mai ales clasa politica au fost fortate sa vada mai departe de blocajul comunicational orchestrat de ministerul justitiei si Guvernul Romaniei. O mai buna organizare a judecatorilor si un interes crescut al mediei fata de cauzele reale au adus pentru prima oara in dezbatere natura si semnificatia reala a revoltei judecatorilor.

S-a inteles din ce in ce mai mult ca solicitarile puterii judecatoresti catre Parlamentul si Guvernul Romaniei priveau necesitatea asigurarii independentei efective a sistemului judiciar, principiu sacru al statului de drept si obligatie a fiecarui om politic din aceasta tara devotat democratiei reale . Judecatorii cer scoaterea instantelor de sub controlul financiar exercitat de un organ eminamente politic, cum este Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, precum si instituirea garantiilor legislative pentru asigurarea unei finantari apte sa asigure functionarea neintrerupta a sistemului judiciar. Pactul National pentru Justitie era solutia puterii judecatoresti pentru asezarea relatiilor si raporturilor dintre puterile statului pe baze constitutionale si oprirea tentatiilor de intarire a influentei si ponderii executivului in stat, in dauna legislativului si a justitiei. Se descoperea ca justitia, de data asta prin asumare individuala a rolului constitutional al judecatorului in afara salilor de judecata, nu facea decat sa isi exercite rolul fundamental de reglare a dezechilibrelor si aberatiilor in functionarea in echilibru a puterilor statului.

Guvernul Romaniei refuza in continuare orice dialog si intra intr-o spirala a confruntarii. Se pregatesc acte normative care sa inlature efectele legate de protestul judecatorilor in ce priveste activitatea registrului comertului si participarea la birourile electorale. Ministrul justitiei sugereaza ca drepturile salariale pe perioada protestului nu vor fi platite. „Sursele” vorbesc despre posibile alte solutii in forta, inclusiv sanctiuni colective. Se flutura ca „solutie finala” posibilitatea ridicarii inamovibilitatii. Ministrul justitiei este „surprins”, extrem de convenabil,  vorbind despre tensiuni in sistem si despre refuzul presedintilor de instante de a lasa judecatorii sa revina in sala. Practic judecatorii sunt provocati sa continue forma radicala de protest.

Intre timp, judecatorii reusesc sa initieze un dialog institutional cu Parlamentul. In 24.09.2009 se finalizeaza, sub medierea a patru ONG-uri cu preocupari in domeniul justitiei reunite in Alianta pentru Statul de Drept, textul Principiilor care vor sta la baza incheierii Pactului National pentru Justitie. Acordul este boicotat in continuare de Guvern si ministrul justitiei, insa este asumat de grupurile parlamentare. O majoritate politica agreaza aceste principii ca fiind baza minimala de pornire in elaborarea viitorului acord-cadru de stabilire a relatiilor si raporturilor  intre puterile fundamentale in stat. Pentru prima oara intr-un document public sunt  consacrate drept garantii democratice pe care urmeaza sa se dezvolte viitoarele politici si programe publice in domeniul justitiei independenta financiara a justitiei, instituirea unui prag minim de 1% din PIB pentru bugetul justitiei, inadmisibilitatea rectificarilor bugetare negative, limitarea legiferarii prin ordonante de urgenta in domeniul justitiei, administrarea bugetului justitiei de catre ICCJ, stabilitatea si predictibilitatea statutului judecatorilor si procurorilor.

Tot in 24.09.2009, in urma solicitarii adresate de catre Asociaţia Magistratilor din Romania, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania si Reteaua Nationala a Adunarilor Generale ale Judecatorilor, cele doua camere reunite ale Parlamentului au votat, in unanimitate, pentru infiintarea Comisiei parlamentare speciale pentru analiza crizei intervenite in functionarea justitiei.

Miza acestei comisii este enorma pentru viitorul democratic al Romaniei, iar din confruntarea dintre executiv si justitie un prim castigator este chiar Parlamentul. Comisia, plecand de la principiile elaborate si asumate politic de grupurile parlamentare cu reprezentare in aceasta, va analiza cauzele reale ale blocajului functional din justitie. Va stabili repede de pilda ca desi legea prevede de ani buni garantia unui aviz conform al CSM pe bugetul instantelor, obligatoriu si peste care nu se poate trece, aceasta prevedere este incalcata cu buna stiinta, justitia fiind astfel mentinuta intr-o subfinantarea cronica. Va constata repede existenta unor intelegeri contractuale dezavantajoase pentru bugetul public, cum sunt cele cu RA Posta Romana pentru trimiterile postale ale instantelor judecatoresti. Va identifica sursele de parazitare a bugetului justitiei prin existenta unui personal numeros asimilat statutului judecatorilor si procurorilor pe statele de functii ale ministerelor. Va face cunoscut gradul de indatorare publica a instantelor catre furnizorii de bunuri si servicii, in mare parte prin acumularea de panalitati datorita intarzierilor in executarea centrala a bugetului. Va stabili existenta unui deficit major de personal in justitie, grevat de sarcini nejurisdictionale de tot felul, scheme dimensionate la nivelul anilor 90, dar si riscul prabusirii totale a sistemului datorita depopularii lui ca urmare a politicilor guvernamentale derulate de la inceputul anului. Dar mai ales Pactul National pentru Justitie va reprezenta sansa consacrarii unor principii si standarde de buna functionare a justitiei, a reglarii conduitei si relatiilor stabilite intre cele 3 puteri, a instituirii unor limite rezonabile a interactiunilor si a blocarii incercarilor de exapansiune a unei puteri in dauna celorlalte.

Cred ca judecatorii, prin actiunea lor ferma, au depasit cu demnitate si eficienta provocarile nedemocratice ale statului de criza, care a inlocuit de la inceputul anului statul de drept, opunandu-se ferm schimbarii ordinii valorilor constitutionale si reasezarii statului pe alte principii decat cele inerente democratiei, adica suprematia legii si echilibrul si controlul reciproc al puterilor.

Pentru ca miza pe care se joaca depaseste cu mult simplele interese profesionale, judecatorii, prin adunarile lor generale,  raman in continuare la fel de mobilizati si determinati, iar solidaritatea si omogenitatea lor se vor manifesta la fel de ferme ca pana acum,  prin participarea activa la lucrarile Comisiei speciale si asigurarea ca promisiunile asumate de clasa politica vor fi respectate.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273