Scandalul repartizarii aleatorii a dosarelor. De la retorica la actiune.

By | martie 21, 2013

Aratam recent caracterul propagandistic al demersului conducerii CSM privind sesizarea in vederea efectuarii unor controale la Tribunalul Bucuresti cu privire la repartizarea aleatorie a dosarelor. In cele din urma, asa cum anticipam, a trebuit sa se renunte la ipocrizia discutarii acesteia chiar in Plenul CSM si s-a dispus sesizarea directa a Inspectiei Judiciara, cum prevad procedurile.

Simpla retorica anticoruptie de felul acesta nu ajuta cu nimic la rezolvarea problemelor grave aduse in atentia publica de scandalul rusinos de la Tribunalul Bucuresti. Daca abordarea autoritatilor nu se schimba, peste 2-3 saptamani, la finalizarea verificarilor, ne vom afla exact in situatia de astazi, cand toate lumea isi exprima galagios indignarea fata de posibilitatea fraudarii sistemului informatic din instante, dar nimeni nu face un pas mai departe, concret, pragmatic si cu caracter general la nivelul sistemului judiciar.

Repartizarea dosarelor in mod aleatoriu este o norma de organizare judiciara cu rang de principiu, instituita prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004.  Scopul fundamental al instituirii acestei norme prin reforma legislativa ampla din 2005 este acela de a conferi o garantie in plus independentei functionale a judecatorului si impartialitatii actului de justitie. Consacrarea legislativa a principiului repartizarii aleatorii a cauzelor a avut ca motivatie tocmai eliminarea arbitrariului si coruptiei in sistemul de repartizare al cauzelor, asigurarea impartialitatii si transparentei in realizarea actului de justitie. In cele din urma, cresterea increderii publice in justitie, prin indepartarea suspiciunilor privind dirijarea dosarelor. Repartizarea aleatorie a dosarelor este o obligatie legala atat a instantelor, prin coordonarea presedintilor de instanta, cat si a judecatorilor si personalului auxiliar. Incalcarea normelor legale privind repartizarea dosarelor constituie, acolo unde nu este direct infractiune, abateri disciplinare grave. De altfel, in cursul anului 2012 Sectia pentru Judecatori a CSM a aplicat in mai multe randuri sanctiuni disciplinare judecatorilor pentru nerespectarea acestor prevederi, ceea ce demonstreaza cel putin ca vulnerabilitatile sistemului de repartizare sunt speculate cu caracter permanent dar si ca aceste vulnerabilitati sunt cunoscute, monitorizate si sanctionate. Controalele inspectiei judiciare cu referire si la functionarea mecanismelor administrative de repartizare aleatorie sunt relativ dese la instante. De asemenea, presedintii instantelor judecatoresti controleaza permanent respectarea regulilor privind repartizarea aleatorie si raspund pentru neregulile pe care nu le inlatura.

Ca atare, nu este adevarat ca sistemul judiciar ignora problemele referitoare la vulnerabilitatile sistemului informatic sau administrativ de repartizare aleatorie a dosarelor. Monitorizarea dar si actiunile impotriva actelor de fraudare sunt continue si categorice.

Cu toate acestea, este o evidenta ca scopul introducerii repartizarii aleatoriii a dosarelor in instanta nu a fost atins. Neincrederea publica in capacitatea sistemului judiciar de a garanta functionarea corecta a mecanismelor de reparatizare nedirectionata a dosarelor este mai mare ca oricand. Nivelul si intensitatea suspiciunilor publice privind “controlarea” dosarelor depasesc cu siguranta gravitatea sistuatiei reale. Lupta pentru castigarea increderii publice este insa iremediabil pierduta.

Tocmai de aceea consider ca autoritatile judicare, Consiliul Superior al Magistraturii, Inspectia Judiciara, dar si instantele judecatoresti insele, ar trebui sa vina in intampinarea sensibilitor publice ascutite de evenimentele de la Tribunalul Bucuresti si sa se inscrie intr-o adevarata “cursa” pentru recastigarea credibilitatii sistemului informatic de repartizare aleatorie si in cele din urma a credibilitatii justitiei insesi.

Pentru aceasta insa, deciziile trebuie sa fie radicale, concrete si tehnice. Ele trebuie sa vizeze toate cauzele care influenteaza perceptia publicului larg si al avocatilor cu privire la corectitudinea sistemului de repartizare aleatorie a dosarelor in fata judecatorului. De exemplu, nu pot fi ignorate suspiciunile referitoare la modul de repartizare al cauzelor la Inalta Curte de Casatie si Justitie, inclusiv in cauzele de mare coruptie sau cu privire la completele speciale de 3 sau 5 judecatori. Trebuie sa faca obiectul atentiei si procedurile privind repartizarea catre complete a cererilor vizand perchezitia sau arestarea preventiva, stiindu-se ca acestea nu se repartizeaza aleatoriu ci se distribuie direct judecatorilor de permanenta, potrivit unor programari anterioare care teoretic si practic  permit alegerea completelor agreate de catre procurori.

Primul si ultimul control tematic privid repartizarea dosarelor prin ECRIS, generalizat la nivelul tuturor instantelor judecatoresti, a avut loc in anul 2009, fiind dispus atunci de Sectia pentru Judecatori a CSM. Controlul s-a efectuat de la distanta, prin accesarea serverelor instantelor si a sistemului informatic, inspectorii judiciari fiind ajutati de specialisti IT. Raportul final al acestui control a insumat aproape 1000 de pagini si a scos in evidenta toate erorile de functionare si vulnerabilitatile in manipularea sistemului informatic. Au fost verificate toate cele peste 270 de instante din tara, cu exceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

In mod  paradoxal, singura instanta din tara care nu a fost verificata cu caracter sistematic in ce priveste activitatea de organizare a repartizarii aleatorii a dosarelor este chiar Inalta Curte de Casatie si Justie. De altfel,  primul control din istoria postedecembrista la instanta suprema a fost dispus si efectuat, cu dificultati, abia in 2012.

In concluzie, cred ca retorica anticoruptie a formei fara fond trebuie depasita iar Consiliul Superior al Magistraturii, prin Sectia pentru Judecatori, trebuie sa se dovedeasca mai aplicat decat conducerea lui si sa dispuna efectuarea unei verificari extinse  la nivel national a respectarii normelor privind repartizarea aleatorie a dosarelor, incepand de la Inalta Curte de Casatie si Justie si vizand toate aspectele practice care influenteaza perceptia publica cu privire la incalcarea principiului impartialitatii in fata instantelor de judecata. Din punct de vedere practic trebuie repetat, actualizat si extins si la instanta suprema controlul tematic din 2009, in aceleasi coordonate ale accesarii serverelor de la distanta si cu solicitarea ajutorului specialistilor IT, singurii care stiu sa interpreteze corect fisierele secrete martor ale modului de manipulare a programului informatic.

In acest fel, momentul rusinos pentru justitie de la Tribunalul Bucuresti poate fi transformat intr-o oportunitate pentru inceperea cursei de recastigare, prin gesturi si actiuni corecte si concrete, a increderii publicului in realitatea repartizarii dosarelor catre judecatori prin simplul joc al hazardului, iar nu prin directionare si control.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273