Scrisoare deschisa Distinsului meu Confrate, Domnul Avocat Adrian Toni NEACSU, membru al Baroului Bucuresti

By | octombrie 29, 2014

corneliu_liviu_popescuAm primit, prin intermediul www.luju.ro, o foarte lunga si complexa scrisoare deschisa adresata mie de catre maestrul si profesorul Corneliu Liviu Popescu.  Ea vine ca raspuns la materialul publicat de mine aici acum doua saptamani. Recunosc ca asteptam o reactie si eram sigur ca va veni. Pentru ca problema abordata de Corneliu Liviu Popescu este foarte serioasa, ma voi rezuma sa reproduc aici integral scrisoarea, asa cum am primit-o. O sa mai spun doar ca ma bucur ca profesorul si avocatul Corneliu Liviu Popescu si-a adus aminte de telefonul meu din 2009 in care imi exprimam sincer entuziasmul pentru faptul ca se alaturase, concret, protestului generalizat al sistemului judiciar  si actiunilor revendicative ale instantelor judecatoresti. De asemenea, am gustat cu satisfactie ironia mai fina sau mai neaosa ce-mi era adresata .

Textul integral al scrisoriii poate fi citit aici.

Il asigur pe distinsul meu coleg ca am primit scrisoarea si ca o voi studia cu atentie. Pana la un eventual raspuns, care va veni doar daca voi considera ca prelungirea acestei dezbateri poate ajuta cu adevarat fondul discutiei, acolo unde de altfel valorile noastre sunt identice,  va invit sa lecturati scrisoarea.

Scrisoare deschisa Distinsului meu Confrate, Domnul Avocat Adrian Toni NEACSU, membru al Baroului Bucuresti

Moto:

Un sistem de supraveghere secreta destinat sa protejeze securitatea nationala creeaza un risc de a submina si chiar de a distruge democratia, pe motivul apararii ei.

(Curtea Europeana a Drepturilor Omului)

Distinse Confrate,

Am citit cu mult interes textul Dumneavoastra intitulat “Raspuns confratern scrisorii inchise a domnului avocat Corneliu Liviu Popescu“, pe care l-ati publicat pe blogul Dumneavoastra in data de 17 octombrie 2014 si care a fost preluat si de site-urile de informatii juridice www.luju.ro, www.juridice.ro si www.avocatura.com.

Data fiind forma publica in care ati initiat o discutie intre noi, inteleg sa va raspund in acelasi mod. Intarzierea prezentului raspuns este cauzata de faptul ca, in scopul respectarii indatoririi statutare de confraternitate, l-am anuntat intai in scris pe Decanul Baroului Bucuresti despre intentia mea (prin cererea inregistrata la Baroul Bucuresti sub nr. 10508/C din 20 octombrie 2014), dandu-i posibilitatea sa se opuna daca aprecia ca demersul dorit de mine ar fi adus atingere acestei indatoriri. Raspunsul l-am primit prin adresa nr. 10772/C din 27 octombrie 2014, fiindu-mi comunicat in data de 28 octombrie 2014.

Inainte de a trece la expunerea opiniei mele privind chestiunea de fond a posibilitatii – sustinute de Dumneavoastra a – cumulului calitatii de avocat cu aceea de agent acoperit al serviciilor secrete, va rog sa-mi ingaduiti cateva observatii personale.

1. Prezenta mea scrisoare deschisa catre Dumneavoastra nu incearca in niciun fel sa va convinga de faptul ca teza pe care o sustineti este, in opinia mea, complet gresita. Ea urmareste completa informare a membrilor Corpului profesional al avocatilor si a publicului larg asupra unei chestiuni pe care o consider de un interes general evident.

Acesta este si motivul pentru care i-am alocat un timp corespunzator.

De altfel, ea nu reprezinta decat un text auxiliar prin raportare la o scrisoare deschisa a mea din 23 octombrie 2014, adresata tuturor Consorelor Avocate si tuturor Confratilor Avocati (inregistrata la Uniunea Nationala a Barourilor din Romania sub nr. 285-DIV-2014 din 23 octombrie 2014 si publicata la 27 octombrie 2014 pe site-ul oficial al UNBR, www.unbr.ro), prin care am argumentat din nou faptul ca, in opinia mea, conform normelor conventionale, constitutionale, legislative si statutare in vigoare, unui avocat aflat in exercitiul profesiei ii este interzis sa fie agent acoperit al vreunui serviciu secret si i-am invitat ca, in mod voluntar, pentru a marca o convingere intima profunda, sa depuna la Barourile din care fac parte o declaratie privind faptul ca nu sunt agenti acoperiti, dand in acest sens exemplul declaratiei pe care personal am depus-o la Baroul Bucuresti la 20 octombrie 2014, inregistrata sub nr. 10509/C.

Pentru a nu va rapi din timpul Dumneavoastra mai mult decat este cazul, nu voi relua in prezenta scrisoare catre Dumneavoastra toate argumentele de acolo, ci doar voi particulariza cateva aspecte.

2. Va prezint de la inceput scuze pentru faptul ca, in dialogul cu Dumneavoastra, deci cu un Confrate, nu voi adopta stilul pe care l-ati folosit in texul Dumneavoastra: “[…] intr-o logica de tip unde dai si unde crapa […]“; “[…] imi da un fel de leapsa, dupa care cand s-o intorc iocandi causa fuge si se ascunde prin vecini. Pai asa, Maestre, se duce tot farmecul jocului!”; “Nu, dumnealui, gaseste de cuviinta sa faca o sesizare la adresa organelor de conducere ale profesiei in care sa strecoare mici barfe si despre sustinerile confraternului autor (subsemnatul, repet).“; “D-le CLP […]“.

Inteleg din textul Dumneavoastra ca v-am fost, probabil, asistent in timpul facultatii. Eu nu imi permit sa ma adresez asa nici studentilor, masteranzilor, doctoranzilor ori post-doctoranzilor, nici fostilor studenti.

Evident, este libertatea unui fost student sa mi se adreseze cum doreste, art. 10 din Conventia europeana a drepturilor omului garantand oricui nu doar continutul, dar si forma ideilor si opiniilor exprimate. Tot atat de evident, tot Conventia, prin art. 9, imi garanteaza si mie libertatea de gandire, dar ceea ce cred eu despre stilul Dumneavoastra ramane in forul meu interior. Este bine ca un fost student isi depaseste profesional un fost profesor, ceea ce il indreptateste sa i se adreseze oricum. Personal, am antrenament si sunt calit din instante, unde (este drept, foarte rar) cate un fost student, devenit judecator sau procuror, are o placere perversa de a ma umili ca avocat. Ca profesor, incerc sa-mi formez studentii atat profesional, cat si in privinta caracterului, dar obligatia mea academica este doar de diligenta, iar nu de rezultat. Este povara pe care orice profesor o duce, de a nu reusi intotdeauna si de a se intreba mereu ce trebuie sa faca mai bine in viitor, cu noile generatii.

3. Cu regret ca va dezamagesc, am luat cunostinta de primul Dumneavoastra text, din 10 septembrie 2014, intitulat “Cine este candidatul acoperit la Presedintie? Trei truisme“, nu de pe blog (imi recunosc ignoranta, nici nu stiam de existenta sa), ci din presa on line, care i-a redat continutul.

Ulterior abia, in verificarea existentei si acuratetei textului, am ajuns si la blogul Dumneavoastra.

4. Tot cu regret va informez ca nu Dumneavoastra sunteti obiectul cererii mele din 16 octombrie 2014, inregistrate la UNBR si prin care faceam anumite propuneri in atentia Consiliului UNBR, ci chestiunea – de interes general a – cumulului calitatii de avocat cu aceea de agent acoperit al unui serviciu secret.

Referirea la textul Dumneavoastra, din care am citat o singura fraza, explica doar imboldul respectivei mele cereri (si aici, evident, referirea este la Dumneavoastra). Nu am indicat nici numele Dumneavoastra, nici adresa blogului, nici titlul articolului initial, ci doar calitatea Dumneavoastra de avocat, precum si fostele Dumneavoastra calitati in magistratura. Explicatia este simpla: intrucat solicitam Consiliului UNBR adoptarea unei hotarari interpretative, am simtit nevoia (deformatie profesionala ….) sa arat ca exista si o opinie contrara, care are greutate – chiar daca nu prin forta argumentelor (deoarece nu se insotea de niciun argument), ci prin autoritatea formala a functiilor detinute in trecut de autorul ei. Altfel spus,daca o persoana care a detinut functiile Dumneavoastra poate ajunge la o asemenea concluzie, inseamna ca este mai mult decat necesara o hotarare interpretativa, pentru ca este posibil ca si altii sa ajunga la aceeasi concluzie cu Dumneavoastra, concluzie pe care eu o apreciez ca profund eronata.

Nu este nicio ironie in faptul ca v-am indicat fostele calitati din magistratura – de care este dreptul Dumneavoastra sa fiti mandru -, ci este vorba doar “stupefactie si revolta” ca un jurist care a ocupat asemenea functii poate face o asemenea afirmatie.

5. In cel de-al doilea text al Dumneavoastra (cel din 17 octombrie 2014) afirmati: “D-ul avocat, fiind probabil o persoana mult prea serioasa, nu-mi adreseaza aceasta critica pe blog, pe care vad ca l-a citit, nici in particular pentru a-mi cere, confratern dar ferm, sa-mi revizuiesc afirmatiile pentru a nu submina profesia din care fac parte, nici macar in mod direct intr-o scrisoare deschisa sa zicem. Nu, dumnealui, gaseste de cuviinta sa faca o sesizare la adresa organelor de conducere ale profesiei in care sa strecoare mici barfe si despre sustinerile confraternului autor (subsemnatul, repet).”; “In al treilea rand, pe blogul meu scriu ceea ce vreau, in stilistica pe care mi-o aleg si pentru cititorii pe care mi-i doresc eu. Demonstratia de judiciarism doct o voi face acolo unde vreau eu, astfel incat d-ul avocat Corneliu Liviu Popescu, ca orice alt cititor, citind materiale de pe acest blog trebuie sa accepte aceasta conventie.

Nimic din cererea mea din 16 octombrie 2014, adresata Consiliului UNBR, nu contine nici cea mai mica aluzie la interdictia de a scrie ce doriti pe blogul Dumneavoastra si la modul in care doriti sa va expuneti ideile. Nu am caderea de a va “cere”, in niciun mod (“confratern“, “ferm” sau altfel), sa va “revizuiti” afirmatiile. Dimpotriva, in cererea mea gasiti urmatorul paragraf: “Fara a nega in vreun fel libertatea de exprimare a Confratelui nostru (desi personal cred ca a fi fost normal ca, intr-un text in care se face o demonstratie juridica, aceasta afirmatie extrem de serioasa si de transanta sa nu fie pur si simplu lansata, fara a fi insotita de cel mai mic argument juridic in sprijinul ei), mediatizarea deosebita de care se bucura Confratele nostru si aceasta opinie a sa ma determina sa va scriu prezenta scrisoare.” Dumneavoastra sunteti protejat, cu privire la ceea ce publicati pe blogul Dumneavoastra (continut si forma), de art. 10 din Conventie si de art. 1 din Protocolul aditional nr. 1, care consacra libertatea de exprimare si dreptul de proprietate.

Tot Conventia imi garanteaza insa si mie, prin art. 9 si art. 10, libertatea de gandire si de constiinta, precum si libertatea de exprimare. Am, deci, dreptul sa fiu “stupefiat si revoltat de faptul ca un Confrate, care a dobandit de foarte putin timp calitatea de avocat (de altfel, sunt dator sa va informez onest ca m-am opus la admiterea sa in profesie), face o afirmatie complet neargumentata, prin care in opinia mea aduce prejudicii imense profesiei si corpului profesional si submineaza grav increderea de care avocatul trebuie sa se bucure in ochii justitiabililor si ai celorlalti clienti“, sa-mi exprim aceste sentimente si sa trimit o cerere Consiliului UNBR pentru a analiza o chestiune de interes general (iar nu afirmatiile Dumneavoastra). Am, de asemenea, dreptul sa cred ca ar fi fost normal ca o asemenea afirmatie grava facuta de Dumneavoastra sa fie insotita de o minima argumentare, fara sa cadeti astfel in “judiciarism doct” (personal cred ca este vorba de “juridicism”, iar nu de “judiciarism”, deoarece nu vad nimic “judiciar”, ci doar ceva “juridic”; poate, insa, distinctia este “docta”).

Regret deci ca nu am dat curs (anticipat) injonctiunii Dumneavoastra (ulterioare) privind formele in care ar fi trebuit sa ma exprim (sa va scriu pe blog, sa va contactez in particular ori sa va trimit o scrisoare deschisa) si mi-am permis sa recurg la o cerere (propunere) trimisa unui organ de conducere al profesiei din care fac parte. Cu atat mai putin, nu pot califica actiunea mea drept un “joc”, deci problema ca acest “joc” inexistent sa aiba ori nu “farmec” nu se pune. Cu regret va informez ca, pentru mine, nu sunteti pe acelasi plan cu organele statutare ale profesiei de avocat, deci ma simt indreptatit ca, atunci cand doresc, sa trimit o cerere organelor profesiei din care fac parte, fara sa va cer aprobare. Sunt (inca) liber sa-mi aleg formele de exprimare. Prin urmare, “raspunsul” Dumneavoastra la o pretinsa “scrisoare inchisa” a mea este de fapt un non-raspuns la o non-scrisoare, non-inchisa si catre un non-destinatar.

6. Pentru informarea Dumneavoastra, precum si a celor care au citit cel de-al doilea text al Dumneavoastra (cel din 17 octombrie 2014), va aduc la cunostinta faptul ca respectiva mea cerere catre Consiliul UNBR a fost postata (cu acordul meu) intai de toate pe site-ul oficial al UNBR, www.unbr.ro, in dimineata zilei de 16 octombrie 2014. Astfel, eu am depus pur si simplu cererea la registratura. Apoi, in discutia telefonica avuta - la initiativa acestuia - cu un membru al conducerii UNBR, am acceptat propunerea sa de postare a cererii pe site, ca urmare a caracterului sau de interes general.

Ulterior abia, in dupa-amiaza respectivei zile, informatia a fost publicata si pe site-urile de informatii juridice www.luju.ro, www.juridice.ro si www.avocatura.com. Cererea mea adresata UNBR nu s-a “devoalat” deci pe site-ul www.luju.ro, sa aveti vreo problema cu “redactia” acestuia. Era suficient sa verificati site-ul oficial al Ordinului profesional din care faceti parte pentru a constata acest lucru, ceea ce v-ar fi evitat o concluzie eronata.

Nu a fost deci, in niciun caz, dorinta mea de a ajunge la vreun dialog public direct cu Dumneavoastra, initiativa apartinandu-va prin cel de-al doilea Dumneavoastra text, cel din 17 octombrie 2014, pe care l-atipostat pe blog, sub forma unui “raspuns” catre mine. Evident, nu am niciun motiv sa ma opun libertatii Dumneavoastra de exprimare, doresc doar sa stabilesc in mod corect faptele.

Chiar credeti ca imi inspirati atata teama incat sa “fug” si sa ma “ascund” de Dumneavoastra?! Imi puteti indica vreun motiv pentru care ar trebui sa-mi fie frica de Dumneavoastra? Eu (poate sunt inconstient …) nu-mi imaginez vreunul, de nicio natura (psihologica, intelectuala, fizica etc.). Va repet,scrierea Dumneavoastra mi-a produs (doar) stupefactie si revolta, dar in niciun caz frica.

7. Afirmand din nou ca art. 10 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 va dau dreptul deplin sa actionati asa cum ati facut-o, cred ca art. 9 si art. 10 din Conventie imi dau si mie dreptul sa cred si sa afirm ca nu exista o eleganta deosebita in faptul ca ati postat pe blogul Dumneavoastra cel de-al doilea text pe care l-ati scris (cel din 17 octombrie 2014) – cititorii blogului dispunand evident si de primul Dumneavoastra text (cel din 10 septembrie 2014) -, fara a insera si textul cererii mele catre UNBR din 16 octombrie 2014 (ori macar un link direct catre aceasta, iar nu doar unul general catre www.luju.ro), desi v-ati referit constant (si inexact) la ea.

Cititorii blogului Dumneavoastra au luat cunostinta de criticile Dumneavoastra din 17 octombrie 2014 la adresa cererii mele din 16 octombrie 2014, fara a avea alaturi si cererea mea.

De altfel, intr-o postare din 17 octombrie 2014, un cititor al blogului (culmea coincidentei, cu numele “Liviu“!) va scrie (in mod genial cred eu …): “Habar nu am, dar mi-e greu sa urmaresc logica contorsionata a lui CLP (si nu cred ca merita sa pierd timp pe luju sa vad). Oricum, sa zicem ca pentru motive eronate CLP […]“. Persoana fizica anonima “Liviu” afirma expres ca nu a citit argumentele mele, dar stie, cu profesionalism desavarsit, ca pozitia mea este gresita (“logica contorsionata” – cacofonia ii apartine -, “motive eronate“). Ca o paranteza, din stilul in care se exprima, din ideile pe care le reda, din frazele utilizate pentru expunerea acestora, din precaritatea cunostintelor de limba romana am indicii privind identitatea misteriosului (si curajosului!) “Liviu” (cred eu: domnul D, un fost student, pe care si Dumneavoastra il cunoasteti bine).

Evident, intrucat v-ati exercitat un drept, Dumneavoastra nu aveti a raspunde nici macar pentru fapta proprie, deci cu atat mai putin nu sunteti raspunzator pentru fapta altuia, tert desavarsit in raport cu mine (si – sunt convins – in raport si cu Dumneavoastra). Eleganta nu este consacrata de vreo norma juridica, deci ea nu se poate manifesta decat voluntar, din convingere.

Ca o paranteza, din observatiile mele personale pana la data prezentei scrisori deschise (sper sa nu ma insel), informatii complete au fost prezentate numai pe site-ul www.luju.ro: cererea mea din 16 octombrie 2014 adresata Consiliului UNBR si postata initial pe site-ul UNBR; “raspunsul” Dumneavoastra din 17 octombrie 2014; scrisoarea mea deschisa din 23 octombrie 2014 catre toti avocatii romani, postata initial pe site-ul UNBR la 27 octombrie 2014. Site-urile www.juridice.ro si www.avocatura.com au prezentatcorect cererea mea din 16 octombrie 2014 si “raspunsul” Dumneavoastra din 17 octombrie 2014, dar apoi s-au oprit, fara a prelua de pe site-ul UNBR (evident, nu aveau nicio obligatie in acest sens) si scrisoarea mea deschisa din 23 octombrie 2014 catre toti avocatii romani (cu toate ca o alta informatie, postata tot pe site-ul UNBR in aceeasi zi de 27 octombrie 2014, privind Asociatia Sportiva a Avocatilor si participarea avocatilor la un campionat de fotbal, a fost prompt prezentata de cele doua site-uri, www.juridice.ro si www.avocatura.com; surprinzator, aceasta informatie sportiva pare sa fi scapat “redactiei” www.luju.ro, care nu i-a dat importanta cuvenita). Cu certitudine nu este treaba mea sa ma amestec in politica editoriala a celor doua site-uri de informatii juridice, dar intrucat numai site-ul www.luju.ro a prezentat complet chestiunea (parere personala), am ales (subiectiv) sa ma adresez “redactiei” acestuia pentru publicarea prezentei scrisori deschise catre Dumneavoastra. Ca o (alta) paranteza (in interiorul parantezei), sa nu credeti ca eu consider ca fiind perfecta intreaga activitate a “redactiei” www.luju.ro, fiind mirat si neplacut surprins de faptul ca se permite postarea de comentarii anonime continand exprimari vulgare (orice frustrat patologic sau securist libidinos poate sa minta cat vrea sub acoperirea anonimatului, dar macar sa nu o faca intr-o forma gretoasa).

8. Afirmand din nou ca este libertatea Dumneavoastra de exprimare, pe care o exercitati cum credeti de cuviinta, sunt si mai stupefiat si mai revoltat decat in cererea mea din 16 octombrie 2014 catre Consiliul UNBR de faptul ca, in calitate de avocat, sustineti in continuare, prin postarea Dumneavoastra din 17 octombrie 2014, ca legea in vigoare da dreptul unui avocat sa fie agent acoperit al unui serviciu secret.

Inteleg din scrisoarea Dumneavoastra deschisa din 17 octombrie 2014 ca sunteti nemultumit de stupefactia si de revolta mea. Eu, prin prezenta scrisoare deschisa, afirm mentinerea si amplificarea acestor sentimente. Va voi explica pe fond motivele, in completarea celor (principale si detaliate) din scrisoarea mea deschisa din 23 octombrie 2014 catre membrii Corpului profesional al avocatilor romani (postata la 27 octombrie 2014 pe site-ul oficial al UNBR).

Credeti ca ar fi fost mai bine ca, in loc sa fiu stupefiat si revoltat, eu sa fi scris ca inteleg perfect si ca mi se pare normal ca Dumneavoastra, ca avocat, sa sustineti ca un avocat poate fi agent acoperit al serviciilor secrete?

9. Ca o (noua) paranteza, fara nicio legatura cu Dumneavoastra, extrem de insidios, persoane anonime (pe care nu am cum sa le prezum de buna-credinta) comenteaza pe bloguri sau site-uri ca nu este nicio problema ca un avocat ar fi agent acoperit, deoarece o persoana care nu are sa-si reproseze nimic nu are motive sa se teama de un ofiter acoperit. Am banuiala ca o asemenea afirmatie nu poate veni decat de la personalul serviciilor secrete care monitorizeaza internetul si se ocupa cu dezinformarea (nobila ocupatie …).

Pentru omul obisnuit, afirmatia este inselatoare ca un cantec de sirena. Orice avocat rade insa in hohote de atata prostie si/sau rea-credinta. Chiar daca un avocat ar avea drept clienti numai niste sfinti, pana si unii dintre sfinti au avut probleme inainte sa dobandeasca acest statut. Oare tot ce si-ar putea dori un client de la un avocat este sa stie ca, dupa ce i-a expus problemele sale, acesta da fuga sa il toarne la serviciile secrete

Oricum, dincolo de perceptia personala despre agentii acoperiti (am, totusi, dreptul sa cred ce vreau si sa spun acest lucru), chestiunea princip(i)ala nu este aceea a legalitatii, utilitatii sau onorabilitatii agentilor acoperiti, ci aceea a legalitatii si onorabilitatii cumulului avocat – agent acoperit. Cu exceptia cazurilor in care legea le interzice cumulul ori anumite activitati, eu cred ca agentii acoperiti sunt legali si utili. Eu mai cred insa (este – inca – dreptul meu) ca aceasta ocupatie, oricat ar fi de legala si de utila, nu este onorabila (ca o comparatie, intr-un stat democratic in care prostitutia este legala, o persoana poate sa creada ca ocupatia de prostituat/a este legala si utila, dar ca nu este onorabila). Si mai cred ca faptul de a cumula calitatea de avocat cu aceea de agent acoperit nu este nici legal, nici onorabil (desi acest cumul se poate dovedi util atat serviciilor secrete, cat si personal avocatului, care poate beneficia de protectie oculta in schimbul prestatiilor sale). De altfel, un veritabil agent acoperit (un brav care se infiltreaza in medii teroriste, in cancelarii straine ostile etc. si care isi risca libertatea ori viata in fiecare clipa), iar nu un banal post-securist (un limitat intelectual, cu un salariu nemeritat, care asculta telefoane ori se uita pe gaura cheii si raporteaza ce dosare sunt impotriva Romaniei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului sau ce discuta un judecator, un procuror, un parlamentar, un ministru, un ambasador ori un om de afaceri cu amantul/amanta), nici nu se poate simti lezat de sentimentele mele, intrucat un veritabil, brav, cult, nobil si patriot agent acoperit al unui respectabil serviciu secret democratic nu este spion sau contra-spion pentru onoruri sau aprecieri publice, sentimentul datoriei implinite fiindu-i absolut suficient.

10. Afirmati in cel de-al doilea text al Dumneavoastra, cu referire la mine, ca: “Ipocrizia este antecamera relei credinte. Iar cu aceasta din urma nu poti dialoga.“; “Exista prea mult exces de zel in ce priveste persoana mea din partea sa, insa sunt sigur ca intr-o zi o vom lamuri. Cred mult insa in buna sa credinta in general.

Nu este menirea mea sa explic unui Confrate ce inseamna regulile confraternitatii si curtoaziei. Va voi explica pe fond de ce nu sunt nici ipocrit, nici de rea-credinta, asa cum voalat (dar indiscutabil) ma acuzati.Eu, prin formatia profesionala, atat ca profesor, cat si ca avocat, pot incerca sa dialoghez cu oricine, inclusiv cu cei de rea-credinta ori incompetenti profesional. Cu atat mai mult, pot dialoga cu Dumneavoastra, deoarece va bucurati de prezumtia legala de buna-credinta si de prezumtia statutara de competenta profesionala.

Evident, pentru ca dialogul sa fie real si efectiv, iar nu doar teoretic si iluzoriu, este necesar ca partenerul de dialog sa aduca argumente, iar nu sa faca o simpla afirmatie, sub forma adevarului revelat, adevar de inspiratie divina pe care trebuie sa il cred fara sa cercetez.

Intrucat ati adus insa in mod direct problema pretinsului “prea mult exces de zel” din partea mea fata de Dumneavoastra, trebuie sa va dau o explicatie in acelasi mod in care ati ridicat problema, adica public. Nu am absolut nimic personal cu Dumneavoastra. Desi mi-ati fost – dupa propriile spuse – student, eu nu v-am retinut. Profesional, cred (daca nu am o falsa amintire sau lipsuri de memorie) ca ne-am intalnit o singura data, cand eu am pledat ca avocat in fata Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (cand erati membru al acestuia), unde am pierdut cu succes, castigand insa ulterior de doua ori irevocabil in fata instantelor romane si o data in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului. in memoria mea mai exista amintirea unui apel telefonic primit de la un judecator care ma felicita pentru faptul ca am fost primul avocat care s-a solidarizat cu protestul judecatorilor referitor la finantarea sistemului judiciar si care a aparat pro bono in contencios administrativ Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii si scoala Nationala de Grefieri (pe primii doi regret acum amarnic ca i-am acceptat drept clienti, dar decidentii de atunci ai respectivelor institutii aveau o alta calitate umana) impotriva Ministerului Finantelor Publice (cand magistratii si restul personalului acestor institutii nu au incasat cateva luni niciun drept de natura salariala), dar nu as putea sa jur in fata unei instante ca respectivul apel provenea de la Dumneavoastra (desi eu asa retin).

Prin cererea pe care am adresat-o Consiliului UNBR am solicitat rezolvarea unei chestiuni de interes general, privind independenta si demnitatea profesiei si ale Corpului profesional, privind secretul profesional si privind dreptul la aparare. Nu apar in acest text “barfe” (nici “mici“, nici mari, nici medii) la adresa Dumneavoastra. Faptul ca am explicat ca declansatorul cererii mele a fost un text scris de Dumneavoastra nu are nimic personal, as fi reactionat in acelasi mod daca o alta persoana avand autoritatea formala data de fostele Dumneavoastra functii ar fi facut respectiva afirmatie.

De altfel, nici prezenta scrisoare deschisa nu a fost conceputa si data publicitatii decat pentru a raspunde nevoii de lamurire a chestiunii de interes public.

Am banuiala ca aceasta convingere intima a Dumneavoastra, privind pretinsul exces de zel care m-ar caracteriza in ceea ce va priveste, se refera (si) la faptul ca am formulat o opozitie la Baroul Bucuresti la intrarea Dumneavoastra in profesia de avocat (aspect pe care m-am simtit dator sa il mentionez in cererea catre Consiliul UNBR, pentru a nu fi acuzat ca am ascuns o informatie care ar putea face pe cineva sa se indoiasca eventual de buna mea credinta).

Acea buna “zi” de “lamurire” este aceasta, forma publica este cea pe care Dumneavoastra ati ales-o.

Opozitia pe care am formulat-o la Baroul Bucuresti la cererea Dumneavoastra de intrare in profesie s-a intemeiat in fapt pe afirmatiile continute intr-o creatie intelectuala, pe care le-am apreciat a fi de rea-credinta, false, generalizatoare, defaimatoare la adresa profesiei de avocat, a Corpului avocatilor si a Ordinului profesional: avocatii se imbogatesc rapid facand trafic de influenta si evaziune fiscala; numai cine nu a vrut nu a ajuns avocat; spaga la primirea in profesie; avocatura este formata din fosti judecatori comunisti, fosti procurori, fosti politisti, fosti securisti; vechea garda care controleaza avocatura din pozitii cheie; maestri venali; caracterul nereprezentativ si neserios al organelor profesiei de avocat; “Baroul Bucuresti isi castiga reputatia unei adunaturi de iresponsabili“; ordinul profesional al avocatilor este traditional, barourile descalecatoare, fara acte de infiintare, recunoscuta legal fiind structura condusa de domnul Pompiliu Bota; actiunile organelor profesiei de avocat sunt calificate drept isterice, neconstitutionale, inguste, ipocrite, absurde, de nejustificat, ineficace.

Respectiva creatie intelectuala are mai multi autori, intre care si Dumneavoastra, contributia fiecaruia nefiind individualizata (opera colectiva), in plus aparand sub egida unei organizatii neguvernamentale al carei presedinte erati la acel moment. Prin urmare, raspunderea juridica pentru continutul operei va revine (si) Dumneavoastra, in conditiile art. 6 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Asa cum am scris si in opozitie, nu neg nimanui libertatea de exprimare, dar contestarea legalitatii insesi a Ordinului profesional, defaimarea grava a profesiei si a Corpului avocatilor fac nedemna (in opinia mea) persoana in cauza sa fie avocat. Am aratat ca o persoana care a facut respectivele afirmatii nu are decat sa se inscrie in structura pe care o considera “legala”, dar ca noi, avocatii, dupa ce am fost calcati in picioare de un judecator, nu trebuie sa ne punem singuri in pozitia de a saruta respectivele picioare.

Va rog sa ma credeti, Distinse Confrate, ca as fi facut opozitie la intrarea in profesie oricarei alte persoane aflate in situatia Dumneavoastra, deci iar nu este nimic personal. Evident, nu as fi facut opozitie (nici Dumneavoastra, nici altcuiva) la inscrierea in structura pe care o considerati “legala”.Opozitia mea va impiedica tocmai sa comiteti o “ilegalitate” si sa va identificati cu aceia carora le atribuiati caracteristici atat de putin onorabile.

M-as fi asteptat chiar sa realizati buna mea credinta. in procedura derulata la Baroul Bucuresti ati sustinut ca nu ati scris personal respectivul capitol (desi acest lucru nu are vreo semnificatie juridica si oricum nu mi s-a parut a fi fost dovedit, intrucat – cu toate ca nu ati negat existenta si continutul operei ori calitatea de autor – ati refuzat sa depuneti vreun exemplar din respectiva opera de creatie intelectuala, sustinand ca nu il aveti). Eu am afirmat expres ca nu va pun la indoiala cuvantul de judecator si ca, daca veti declara oral in sedinta Consiliului Baroului Bucuresti si in scris ca regretati afirmatiile si ca ele nu exprima pozitia Dumneavoastra actuala, imi voi retrage (conditionat) in scris opozitia. La stiinta mea, conditiile nu au fost indeplinite, dar opozitia mea a fost respinsa de Baroul Bucuresti.

Asa cum am scris in notele suplimentare anterioare deciziei Consiliului Baroului Bucuresti, avocatura nu este portul de vreme rea al magistratilor care au calcat in picioare institutia apararii si au injosit avocatii, iar nobletea profesiei de avocat, demnitatea Corpului profesional al avocatilor nu se proclama prin lege, ci se apara constant de avocati, punand Consiliul Baroului Bucuresti in fataraspunderii apasatoare nici de a nu prigoni un judecator, nici de a nu da un cec in alb magistratilor abuzivi fata de avocatura.

Prin faptul ca am adus la cunostinta Baroului pozitia mea, eu mi-am facut datoria de avocat. De cate ori voi avea cunostinta despre vreun judecator sau procuror care a subminat sistematic si masiv institutia apararii, care a adus atingere grava demnitatii profesiei de avocat in ansamblul ei ori care a negat legalitatea Ordinului profesional, voi actiona similar si voi face opozitie la primirea in profesia de avocat (cu exceptia cazurilor in care respectivul magistrat ia vreo nota sub 5 la examenul de primire in profesie, cand opozitia este inutila …). Daca m-as fi incrancenat impotriva Dumneavoastra, as fi facut o noua opozitie (deoarece prima a fost respinsa doar ca prematura, pe motivul ca trebuia facuta nu inainte, ci dupa examenul de admitere in profesie), iar apoi, daca era cazul, puteam sa o contest la Consiliul UNBR, sa solicit instantei de contencios administrativ suspendarea executarii actului, apoi sa introduc actiune in anulare in contencios administrativ, apoi sa declar recurs. Procedura ar fi durat probabil cativa ani, timp in care – chiar daca in final poate nu as fi castigat – v-ati fi aflat in incertitudine. Daca m-as fi incrancenat impotriva Dumneavoastra, as fi facut publica opozitia mea imediat dupa introducerea ei, creand o presiune indirecta asupra decidentului. Nu am facut nimic din toate acestea, deci nu regasesc “prea mult exces de zel“ in purtarea mea fata de Dumneavoastra (am retinut si subtilitatea exprimarii Dumneavoastra, nu doar “exces” de zel, ci “prea mult exces” de zel).

Am dezvaluit public in aceasta buna “zi” toate acestea, deoarece tot public v-ati exprimat dorinta “lamuririi” “excesului de zel” din partea mea. Nu stiu daca v-am convins ori m-am facut inteles, dar eu alte “lamuriri” pe aceasta tema nu mai pot da intr-o (alta) “zi”. Intrucat ati dorit ca lucrurile sa fie publice, acum Consorele si Confratii nostri, precum si publicul larg pot aprecia in cunostinta de cauza atat atitudinea Dumneavoastra, cat si atitudinea mea.

11. Trecand peste sentimentele personale generate de continutul si forma celei de-a doua postari a Dumneavoastra, nu pot decat sa fiu fericit si sa va fiu recunoscator ca ati facut aceasta a doua postare(din 17 octombrie 2014).

Prin aceasta, nu numai ca ati intretinut personal subiectul in actualitate si i-ati dat notorietate, dar mi-ati dat si mie posibilitatea prezentei scrisori deschise.

Tot ceea ce isi doresc “acoperitii” este liniste, intuneric. “Zgomotul” pe care si Dumneavoastra, si eu il facem pe acest subiect nu le convine, ramele se simt bine sub pamant, in intuneric, iar nu in plin soare, la lumina zilei (or fi ramele utile, dar aceasta nu le face mai putin dezgustatoare). Macar acest fapt ar fi trebuit sa ii impiedice pe criticii Dumneavoastra anonimi de pe site-uri (tot atat de “curajosi” precum criticii mei anonimi, trecuti si viitori) sa va denigreze ca ati fi “acoperit”.

Terminand cu chestiunile personale din raspunsul meu catre Dumneavoastra si trecand la problemele de fond, imi voi permite sa combat, argumentat, opinia Dumneavoastra repetata, in sensul ca, potrivit legislatiei in vigoare, un avocat poate fi agent acoperit al unui serviciu de informatii. Practic, argumentele sunt aceleasi cu cele din scrisoarea deschisa adresata la 23 octombrie 2014 tuturor membrilor Corpului profesional al avocatilor romani si publicata la 27 octombrie 2014 pe site-ul UNBR. Din acest motiv, argumentele pe fond sunt mult mai reduse cantitativ si calitativ in prezenta scrisoare, pe care am calificat-o ca fiind doar auxiliara.

Va repet ca, in temeiul legii, prezum ca sunteti de buna-credinta, iar, in temeiul confraternitatii consacrate statutar, prezum ca sunteti competent profesional.

1. In primul Dumneavoastra text (postarea de pe blog din 10 septembrie 2014) ati afirmat: “Agentii acoperiti […] in avocatura […] sunt cat se poate de legali“.

In cel de-al doilea text al Dumneavoastra (cel din 17 octombrie 2014, aparut ca reactie la cererea mea catre Consiliul UNBR din 16 octombrie 2014) sustineti: “Afirmatia gasita vinovata este aceea ca in momentul de fata nu este interzis expres prin legislatia Romaniei ca un avocat sa fie si agent acoperit al unei serviciu de informatii.

Comparand cu profesionalism si buna-credinta textele Dumneavoastra, se observa ca ele nu spun deloc acelasi lucru. Eu nu am criticat vreo afirmatie a Dumneavoastra in sensul ca legislatia romana actuala nu interzice expres unui avocat sa fie agent acoperit, deoarece nu aceasta ati scris prima data. Prima Dumneavoastra afirmatie a fost ca agentii acoperiti in avocatura sunt cat se poate de legali.

Altfel spus, eu nu sunt de acord ca ar fi legal ca un avocat sa fie agent acoperit. Eu sustin ca legislatia in vigoare interzice unui avocat sa fie agent acoperit. Eu nu am sustinut insa niciodata ca aceasta interdictie ar fi expresa. Prin urmare, nu puteam sa critic afirmatia pe care (oricum) nu ati facut-o (ca legea ar interzice expres acest lucru), si eu fiind de acord ca o interdictie expresa nu exista.

Absenta unei interdictii exprese nu inseamna insa absenta unei interdictii. Un jurist cunoaste metodele de interpretare (interpretarea unui text general si abstract, interpretarea sistematica, interpretarea teleologica etc.), deci nu poate sa traga o concluzie inginereasca.

2. In cea de-a doua postare a Dumneavoastra, din 17 octombrie 2014 (“raspunsul” la cererea mea din 16 octombrie 2014 catre Consiliul UNBR), afirmati ca “Singurele domenii in care in mod explicit se interzice serviciilor sa recruteze personal sunt cele din magistratura si politica. N-o spun eu, o spune legea.” De aici, pentru Dumneavoastra rezulta concluzia ca, intrucat pentru avocati nu exista o interdictie expresa, ei pot fi agenti acoperiti.

Premisele sunt false, iar concluzia Dumneavoastra este eronata.

In scrisoarea mea deschisa din 23 octombrie 2014 catre toti avocatii romani am demonstrat ca prima premisa (legea interzice expres magistratilor sa fie agenti acoperiti) este corecta illo tempore, darincompleta, incompatibilitatea fiind introdusa expres in Legea nr. 303/2004 abia prin completarea ei prin Legea nr. 247/2005. Sa inteleg ca, in opinia Dumneavoastra, anterior anului 2005, in absenta unei interdictii exprese, un judecator ori un procuror putea fi agent acoperit al unui serviciu de informatii?Nu cumva interdictia exista si anterior, chiar daca nu era expresa, ci decurgea din interpretarea (simpla si cu buna-credinta a) normelor constitutionale si legale?

Am demonstrat si ca a doua premisa, in sensul ca legea interzice expres oamenilor politici care ocupa functii statale sa fie agenti acoperiti, este complet falsa. Puteti sa citati macar un articol de lege prin care sa se interzica expres (asa cum sustineti) deputatilor, senatorilor, Presedintelui Romaniei ori membrilor Guvernului sa fie agenti acoperiti?

3. Nu am gasit in cel de-al doilea text al Dumneavoastra, in care va referiti la cererea mea adresata Consiliului UNBR, niciun “raspuns” la argumentele mele, in sensul ca independenta profesiei, secretul profesional si dreptul la aparare fac incompatibila calitatea de agent acoperit pentru un avocat.

Distinse Confrate, puteti sa afirmati explicit ca un agent acoperit al unui serviciu secret, fiind subordonat sefilor sai, poate fi independent ca avocat? Ca un agent acoperit al unui serviciu secret, avand tocmai menirea de a cauta si transmite informatii serviciului secret din care face parte, poate respecta secretul profesional ca avocat? Ca daca justitiabilii au reprezentarea faptului ca avocatul lor poate fi agent acoperit, vor mai apela cu deplina incredere la un avocat, cel care asigura calificat dreptul la aparare?

Faptul ca art. 15 lit. b) din Legea nr. 51/1995 interzice avocatului “ocupaţiile care lezeaza […] independenta profesiei de avocat […]“ nu vi se pare suficient pentru a concluziona ca un avocat nu poate fi agent acoperit? Credeti ca un avocat ar putea fi ofiter activ (sau politist) “descoperit”, “la vedere”, intr-un serviciu secret? Nici aceasta interdictie nu este expresa - argumentul Dumneavoastra. Exact ceea ce ii interzice unui avocat sa fie ofiter la vedere intr-un serviciu secret ii interzice si sa fie acoperit, problema nefiind gradul de acoperire sau de descoperire, ci calitatea de membru al personalului serviciului secret.

Mutatis mutandis, intrucat sunt interzise de lege si ocupatiile care lezeaza demnitatea profesiei de avocat ori bunele moravuri, dar fara a fi indicate expres, imi permit sa va intreb daca, in logica Dumneavoastra – in sensul ca absenta interdictiei exprese semnifica absenta interdictiei insesi -, credeti ca un avocat poate fi gigolo/dama de companie sau patron/matroana de bordel. La stiinta mea, legea nu o interzice expres, deci in logica Dumneavoastra cumulul ar fi perfect posibil.

Concluzia este absurda, deci premisa este falsa.

4. Cea de-a doua postare a Dumneavoastra pe blog, din 17 octombrie 2014 (prin care va referiti la cererea mea din 16 octombrie 2014), contine si afirmatia ca: “Doar magistratii si politicienii acestia sunt obligati sa dea, anual sau la depunerea candidaturii, declaratii pe propria raspundere cu privire la inexistenta calitatii de lucrator acoperit. Avocatii nu dau o astfel de declaratie, iar Consiliul Suprem de Aparare a tarii nu-i verifica sub acest aspect.” Concluzia Dumneavoastra este in sensul ca, in absenta obligatiei declaratiei pe propria raspundere privind inexistenta calitatii de agent acoperit, avocatii pot avea aceasta calitate.

Si in acest caz, premisele sunt false, iar concluzia Dumneavoastra este eronata.

Cum am demonstrat tot in scrisoarea mea deschisa din 23 octombrie 2014 catre toti avocatii, obligatia judecatorilor si a procurorilor de a da declaratii ca nu sunt agenti acoperiti a fost introdusa in Legea nr. 303/2004 abia prin Legea nr. 247/2005. Nici anterior magistratii nu puteau fi insa agenti acoperiti, desi nu dadeau astfel de declaratii. Credeti, Distinse Confrate, ca daca in Legea nr. 303/2004 ar exista doar interdictia pentru magistrati de a fi agenti acoperiti, dar nu si obligatia de a da o declaratie anuala, magistratii ar putea fi agenti acoperiti?

Dumneavoastra credeti, Distinse Confrate, ca numai daca exista obligatia de a da o declaratie de respectare a legii exista si obligatia de respectare a legii?

A doua premisa este complet falsa. Niciuna din legile in vigoare nu include obligatia deputatilor, a senatorilor, a Presedintelui Romaniei, a candidatilor la aceste functii ori a membrilor Guvernului de a da vreo declaratie ca nu sunt agenti acoperiti ai serviciilor secrete. Legislatia electorala parlamentara si prezidentiala, atunci cand ii are in vedere pe candidati, nu se refera la agentii acoperiti ai serviciilor secrete actuale, ci exclusiv la lucratorii sau colaboratorii Securitatii comuniste. Cel putin din punct de vedere formal juridic, serviciile secrete actuale nu pot fi calificate drept fosta Securitate comunista. Mai mult decat atat, legile electorale nici macar nu interzic fostilor securisti sa candideze, tot ceea ce trebuie ei sa declare fiind faptul daca au fost ori nu au fost securisti; ei pot foarte bine sa declare ca au fost securisti, candidatura lor fiind valida. Numai pentru magistrati exista doua texte distincte, privitoare la securistii comunisti, respectiv la agentii acoperiti ai serviciilor secrete actuale. Unde legea distinge, si interpretul trebuie sa o faca.

Dublez deci rugamintea de a-mi arata textele exprese prin care se prevede ca deputatii, senatorii, Presedintele Romaniei ori membrii Guvernului nu pot fi agenti acoperiti ai serviciilor secrete curugamintea de a-mi indica textele legislative prin care deputatii, senatorii, Presedintele Romaniei, candidatii la aceste mandate elective si membrii Guvernului sunt obligati sa depuna declaratii din care sa rezulte ca nu sunt agenti acoperiti ai serviciilor secrete actuale (care nu se confunda cu fosta Securitate). La stiinta mea, dupa cercetarea legislatiei aplicabile, o asemenea norma legala nu exista, deci daca nici Dumneavoastra nu mi-o puteti indica voi trage concluzia ca si aceasta afirmatie pe care ati facut-o este falsa.

5. Cum afirmam si in cazul inexistentei interdictiei exprese de cumul, inexistenta obligatiei de a face declaratie privind absenta calitatii de agent acoperit nu poate duce la concluzia ca avocatul poate avea si aceasta calitate.

Legea nu permite unui avocat sa fie salariat, dar nu il obliga sa declare anual ca nu este salariat. Faptul ca nu are obligatia unei declaratii anuale nu semnifica inexistenta interdictiei de a fi salariat.

Ca sa reiau exemplul anterior, credeti, Distinse Confrate, ca daca legea nu impune avocatilor sa dea anual o declaratie in acest sens, ei ar putea cumula calitatea de avocat cu aceea de gigolo/dama de companie ori de patron/matroana de bordel?

Absurdul concluziei demonstreaza falsitatea premisei.

6. Argumentul “zdrobitor” al Dumneavoastra provine – in opinia Dumneavoastra – chiar de la mine: “In al treilea rand, ce argumente sa aduc cand cele mai bune argumente sunt aduse chiar de d-ul avocat Corneliu Liviu Popescu? Pai, domnule confrate, daca lucrurile ar fi altfel, iar interdictia ar fi prevazuta in lege, de ce mai e nevoie sa cereti UNBR sa interpreteze actele normative in sensul ca exista aceasta interdictie? De ce mai solicitati modificarea Legii nr. 51/1995 dar si a Statutului profesiei de avocat tocmai pentru a consacra aceasta interdictie?

O lectura cu un minimum de atentie si de buna-credinta a cererii adresate de mine UNBR arata ca eu consider ca interdictia este prevazuta de lege. Eu nu am cerut initierea demersurilor pentru completarea Legii nr. 51/1995 in sensul de a se introduce pur si simplu aceasta interdictie (ceea ce v-ar fi permis sa sustineti ca ea nu exista in forma actuala a legii). Punctele 3 si 4 ale cererii mele, privind modificarea Statutului profesiei de avocat, respectiv a Legii nr. 51/1995, propuneau introducerea in aceste acte normative a interdictiei exprese.

Spus altfel si extrem de simplu, in opinia mea normele juridice in vigoare stabilesc fara putinta de tagada aceasta interdictie. Interdictia nu este insa expresa, ci ea rezulta din interpretarea sistematica a textelor. Eu am propus nu introducerea pentru prima data a interdictiei, ci doar introducerea ei expresa. Pana la introducerea interdictiei exprese (de competenta Congresului avocatilor, respectiv a Parlamentului), am propus adoptarea unei norme de interpretare (nu a legii, ci a Statului), care este doar de competenta Consiliului UNBR, deci decizia poate fi luata mai repede.

Ceea ce am propus sa se introduca pentru prima data este doar obligatia de a da o declaratie de neapartenenta la serviciile secrete, in scopul responsabilizarii avocatilor.

Motivul propunerii mele de a introduce o interdictie expresa? Sunteti tocmai Dumneavoastra, Distinse Confrate, intrucat ati afirmat in primul Dumneavoastra text ca agentii acoperiti in avocatura sunt cat se poate de legali. Necesitatea de a se introduce aceasta interdictie expresa imi este intarita de faptul ca, si dupa ce ati luat cunostinta de argumentele mele, referitoare in special la independenta avocatului si la secretul profesional, ati continuat sa sustineti ca nimic din legislatia in vigoare nu interzice avocatilor sa fie agenti acoperiti. Daca un avocat care a ocupat pozitiile pe care le-ati ocupat Dumneavoastra in magistratura poate sa faca o asemenea interpretare a legii, atunci este nevoie de o lege “inginereasca”, cu dispozitii exprese, comprehensibile pentru toti.

Pe baza tuturor argumentelor expuse atat supra, cat si (mai ales) in scrisoarea mea deschisa din 23 octombrie 2014 catre toti avocatii romani (publicata la 27 octombrie 2014 pe site-ul UNBR), in opinia mea nimic din demonstratia Dumneavoastra nu poate fi stiintific si cu buna-credinta retinut ca justificand solutia conform careia legislatia actuala ar permite avocatilor sa fie si agenti acoperiti ai serviciilor de informatii.

Afirmatiile false, rationamentele gresite si tacerile profunde din al doilea text al Dumneavoastra, prin care ati dorit sa combateti afirmatiile mele din cererea pe care am adresat-o Consiliului UNBR, ma pun intr-o dilema indisolubila: daca aplic concomitent prezumtia legala de buna-credinta si prezumtia statutara de profesionalism profesional, atunci ajung intr-un impas. Ma puteti ajuta, Distinse Confrate?

Va precizez insa ca mi-am epuizat argumentele, deci nu voi mai putea raspunde unei eventuale noi scrisori publice provenind de la Dumneavoastra. Nu “va dau leapsa”, nu “fug”, nu ma “ascund”, dar alte argumente marturisesc ca nu am.

Personal, voi continua lupta, cu toate injuriile si inventiile unor curajosi anonimi (acoperiti!) din comentariile pe site-uri sau bloguri, emanand dupa caz orice altceva decat competenta profesionala, buna-credinta, buna-crestere ori independenta fata de serviciile secrete. Duhoarea pestilentiala nu ma impresioneaza, nu ma intimideaza, doar ma dezgusta.

Exemplul personal este important. Cum am spus deja, la 20 octombrie 2014 am inregistrat la Baroul Bucuresti, sub nr. 10509/C, o declaratie pe proprie raspundere, data in mod voluntar, constient, liber si in deplina cunostinta de cauza, ca nu am fost – nici inainte, nici dupa 22 Decembrie 1989 – si ca nu sunt nici in prezent membru al personalului descoperit sau acoperit (ofiter, cadru, agent sau orice altceva), colaborator descoperit sau acoperit ori informator descoperit sau acoperit al niciunui serviciu secret, serviciu sau organ de informatii, serviciu special, serviciu de securitate, serviciu de siguranta, structura politieneasca ori organ judiciar, nici din Romania, nici din strainatate. Prin aceeasi declaratie am imputernicit Baroul Bucuresti sau orice alt organ al profesiei de avocat sa efectueze orice demersuri considera necesare pentru verificarea respectivei declaratii si am aratat expres ca accept sa fiu supus unui test privind detectarea comportamentului simulat (test poligraf). Si sotia mea a depus, la 28 octombrie 2014, o declaratie pe propria raspundere la Baroul Bucuresti ca nu este agent acoperit al serviciilor secrete, inregistrata sub nr. 10824/C.

Tot asa cum am spus deja, la 23 octombrie 2014 am adresat o scrisoare deschisa adresata tuturor Consorelor si Confratilor din Corpul profesional al avocatilor romani (publicata pe site-ul UNBR la 17 octombrie 2014), prin care i-am indemnat ca, in mod spontan, pentru a exprima o convingere profunda de atasament la independenta si demnitatea profesiei, la secretul profesional si la dreptul la aparare, sa dea voluntar declaratii la Barourile din care fac parte ca nu sunt agenti acoperiti ai serviciilor secrete.

Chiar daca va respect pe deplin dreptul de a considera ca legislatia in vigoare nu interzice avocatilor calitatea de agent acoperit (desi sunt in profund dezacord cu aceasta opinie), va rog, Distinse Confrate, sa dati si Dumneavoastra un exemplu de atasament la valorile nobile ale profesiei de avocat, depunand voluntar o asemenea declaratie la Baroul Bucuresti. Sper ca nu apreciati ca simplul fapt al depunerii spontane si voluntare a unei astfel de declaratii ar fi ilegal.

Nu pot sa inchei prezenta scrisoare deschisa catre Dumneavoastra fara a multumi public Consorelor Avocate si Confratilor Avocati, membri ai unor instante conducatoare ale profesiei de avocat la nivel national si la nivelul Bucurestilor, pe care i-am simtit din nou profund atasati nobilelor principii ale profesiei de avocat, prin faptul ca au propus si au decis publicarea pe site-ul UNBR a cererii mele din 16 octombrie 2014, prin faptul ca au aprobat publicarea pe site-ul UNBR a scrisorii mele deschise catre avocatii romani din 23 octombrie 2014, prin faptul ca nu s-au opus sa va adresez prezenta scrisoare deschisa ori prin faptul ca mi-au transmis direct (marturie pot sta inregistrarile ambientale si cele telefonice de care ma bucur constant din partea aparatului de represiune post-comunist) sustinerea lor pentru pozitia mea.

Cu regretul caracterului divergent al opiniilor noastre, dar cu satisfactia dezbaterii publice a unei chestiuni de interes general privind profesia de avocat si dreptul la aparare,

Va rog sa primiti, Distinse Confrate, multumiri pentru schimbul public de idei, salutarile mele confraternale si urari de succes in intreaga activitate avocatiala, in care sunt convins ca promovati valorile noastre profesionale comune.

Bucuresti, 29 octombrie 2014

Av. Corneliu-Liviu POPESCU


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273