Solutia morala pentru numirile la instanta suprema

By | mai 1, 2010

Primele informatii in legatura cu deciziile adunarilor generale ale judecatorilor si procurorilor ce au avut loc saptamana trecuta la convocarea Consiliului Superior al Magistraturii sunt suprinzatoare si par sa contina germenii unor dezbateri si decizii fundamentale in perioada imediat urmatoare.

Adunarile generale au fost convocate pentru a se pronunta asupra unor aspecte ce tin de modul de recrutare a judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si de aspectele etice puse in dezbatere de petitia Integritate si demnitate. Informatiile colectate pana acum, inca necentralizate, arata ca majoritatea instantelor judecatoresti au hotarat sa-si exprime optiunea pentru schimbarea radicala a modului de numire a judecatorilor la instanta suprema. Majoritatea curtilor de apel, dar si adunarea generala a procurorilor de la parchetul general, au hotarat ferm cu privire la necesitatea instituirii concursului ca modalitate de accedere la instanta suprema.

Semnificatia acestei decizii poate fi descifrata pe doua paliere.

In primul rand, evitand sa se pronunte exclusiv asupra suspendarii procedurilor de numire la Inalta Curte de Casatie si Justitie sau asupra amanarii administrative a punerii pe ordinea de zi a acestor numiri pana la schimbarea fundamentala a proceduriilor, instantele, parchetele si corpul profesional al magistratilor au optat pentru o solutie ferma, dar politicoasa si nebeligeranta in relatia cu CSM-ul si ICCJ. O decizie extinsa la nivelul corpului profesional in sensul suspendarii imediate a procedurilor de promovare la instanta suprema ar fi pus in mod direct o presiune uriasa pe CSM si ar fi conflictualizat raporturile dintre instantele comune si ICCJ, care deja si-a exprimat public refuzul pentru amanarea procedurilor de ocupare a posturilor vacante, motivand  supraincarea si insuficienta schemelor de personal la aceasta instanta.

Instantele si parchetele care au refuzat sa ia in discutie “facelifting”-ul limitat propus de CSM prin imbuntatirea Ghidului privind promovarea judecatorilor la ICCJ, optand dimpotriva pentru o solutie radical diferita – concursul, au mizat in mod evident pe rationalitatea deciziilor viitoare ale CSM. Cum procedurile actuale de promovare la ICCJ sunt total incompatibile cu concursul, este evident ca orice cosmetizare este inutila si un astfel de demers ar semnifica o nesocotire si subminare a vointei sistemului judiciar. Acesta isi doreste renuntarea totala la subiectivismul si lipsa de predictibilitate a selectiei judecatorilor pe baza unei evaluarii de catre CSM, improvizat in organ de examinare profesionala, si instituirea singurei modalitati care asigura de plano obiectivitate, competivitate si transparenta.

O serie de informatii, inca neconfirmate, dau drept certa convocarea adunarii generale a judecatorilor de la ICCJ pentru ziua de luni. Se asteapta ca aceasta sa ia in discutie si modalitatea de accedere la instanta suprema si este greu de crezut ca judecatorii instantei supreme isi vor putea depasi subiectivismul firesc si sa acuze ei insisi, chiar si numai implicit prin indicarea concursului drept metoda optima de promovare, inconsistenta procedurilor ce au fost aplicate si cu privire la persoana lor. Evitand insa sa ceara exclusiv “inghetarea” promovarilor la ICCJ, adunarile generale ale judecatorilor si procurorilor si-au exprimat, concomitent cu ingrijorarea si neincrederea in procedurile actuale de selectie a candidatilor, speranta ca cele doua institutii de la varful justitiei implicate in procedurile de numire, ICCJ, prin avizele consultative date in colegiul de conducere, dar mai ales CSM, vor reactiona matur si echilibrat, insa pe masura urgentei si gravitatii situatiei actuale. Riscurile pentru sanatatea sistemului judiciar raman imense si usor predictibile daca se va insista pe continuarea unei proceduri falimentare, respinsa de sistem, contestata de candidati si demascata de opinia publica ca fiind vehiculul promovarilor prin excelenta subiective. Este evident ca atacurile din exterior se vor inmulti, atat dinspre mass media, societatea civila dar si dinspre politic, fiind greu sa se evite acuzele de conservatorism nejustificat si obscurantism. Colegii judecatori de la instanta suprema se afla intr-o situatie dificila, la care ei nu au contribuit, si este de dorit o abordare a lor pragmatica si tinand cont de interesul stabilitatii  sistemului judiciar.

In al doilea rand, vointa solidara si cvasigenerala a instantelor si parchetelor reprezinta o critica dura si neechivoca a selectiei netransparente si lipsite de criterii obiective facuta de Consiliul Superior al Magistraturii pentru judecatorii de la ICCJ. Concursul ca modalitate de recrutare a judecatorilor la instanta suprema reprezinta o optiune extrema si excentrica, iar in cadrul sistemelor de drept europene ar reprezenta o curiozitate. Practic nicaieri in Europa judecatorii nu sunt numiti la instantele supreme in urma promovarii unor concursuri, lucru de altfel cunoscut de adunarile generale care au insistat totusi asupra acestei variante. In lumea civilizata a organizarii justitiei accederea la functia judiciara suprema in stat nu se face prin concurenta directa in cadrul unor concursuri, ci printr-un concurs de dosare si personalitati juridice, in urma unei  evaluari privind calificarea profesionala si morala (integritate, probitate, reputatie, spirit de dreptate). De asemenea, din punctul de vedere al institutiilor responsabile pentru procedura de selectie a judecatorilor instantelor supreme domina implicarea unor organisme specializate pentru recrutarea si numire in functie judiciara (Irlanda, Danemarca, Scotia), in timp ce un rol important revine Consiliilor Judiciare, similare CSM-ului de la noi, numai intr-un numar restrans de state, cum ar fi Spania sau Lituania. Dimpotriva, un rol important in aceasta procedura este atribuit chiar instantelor supreme care se pronunta asupra candidatilor fie in Adunare Generala si prin evaluarea candidatilor (Polonia), fie prin transmiterea unei liste de propuneri organelor competente cu numirile (Olanda), fie prin evaluarea directa a candidatilor (Danemarca).

In Romania, nu mai exista nici un rest de incredere a judecatorilor si procurorilor in rezonabilitatea unor proceduri ce pot fi folosite arbitrar atunci cand incepe subiectivismul, interesat sau nu, in realitate sau numai in perceptia publica. Este imposibila supravietuirea unei modalitati de promovare la ICCJ care doar in principiu si in logica teoriei dreptului comparat este compatibila cu cele folosite in Europa, tocmai intrucat aceasta a fost compromisa iar increderea in ea subminata de nenumaratele supiciuni si decizii greu de justificat.

CSM-ul nu poate justifica la nesfarsit “neutralitatea” promovarilor la ICCJ prin simpla referire la dispozitii legale similare celor europene, pentru ca ceea ce este pus sub semnul intrebarii nu este corectitudinea in abstract a acestora ci modul subiectiv in care sunt folosite. Optiunea neechivoca a corpului profesional pentru refomarea radicala a procedurii de numire la ICCJ nu numai ca trebuie respectata, ci, exploatata inteligent si nebelicos, poate fi inceputul unui dialog amplu in interiorul profesiei despre standardele de profesionalism, etica si excelenta. In orice caz, daca CSM-ul doreste sa-si recapete credibilitatea si legitimitatea de partener in discutiile, dezbaterile si deciziile ce se anunta pentru perioada urmatoare, reclamate de altfel de membri importanti ai acestuia, nu poate apara la nesfarsit o procedura contestata de toata lumea si ale carei efecte risca sa extinda oricand suspiciunile de incorectudine, neincrederea si lipsa de autoritate la nivelul intregului sistem judiciar. 

Oricum ar fi, asa cum incercam sa anticipez intr-un material anterior, semnat alaturi de doi parteneri de reflectie asupra problematicii justitiei,  incep sa se vada primele efecte curative ale cazului “Voicu”. Declansarea acestuia a scos in evidenta esecul evident al politicilor de recrutare a judecatorilor la ICCJ, care de ani de zile s-au consumat netransparent si arbitrar. Solutia indicata atunci, inghetarea numirilor la instanta suprema pe ultima parte a mandatului CSM sau macar pana la modificarea radicala a cadrului actual de promovare,  ramane singura varianta pentru eliminarea ingrijorarii comune a corpului profesional si a societatii in ansamblu fata de posibilitatea folosirii procedurii de promovare la ICCJ pentru a rasplati obedientele, pentru a intari centrele de putere si influenta, ori pentru a asigura o retragere a actualilor membri CSM sau staff-ului tehnic al acestuia la iminenta incetare a actualului mandat. Recentele promovari la ICCJ din cadrul conducerii aparatului tehnic al CSM au aratat ca suspiciunile initiale s-au transformat in certitudini, la fel cum este un secret al lui Polichinelle ca exista cel putin un membru al organismului care dispune promovarea ce si-a depus cererea de inscriere pentru a fi numit la instanta suprema de catre chiar colegii sai. 

Singurul contrargument ce ar putea sensibiliza corpul judecatorilor, dramatismul situatiei posturilor vacante la ICCJ, este contrazis chiar de singurele informatii de natura publica existente, potrivit cu care la 28.01.2010 ICCJ avea doar 3 posturi neocupate, pentru care intre timp au fost promovate 2 persoane. Asfel fiind, o posibila decizie de amanare a procedurilor de promovare la ICCJ nu ar contabiliza decat efecte pozitive, respectiv prezervarea increderii in autoritatea profesionala si etica a instantei supreme.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273