Țara te vrea prin …. poștă sau legea votului în diaspora

By | aprilie 27, 2015

 Ca toată lumea, am dezvoltat și eu sensibilități referitoare la votul diasporei. Dețin destulă judecată proprie și suficientă experiență în organizarea alegerilor ca să iau de bun chiar tot ce s-a spus, politic sau așa zis revoltat-civic, pe tema asta, însă dacă ai un minim instinct democratic nu poți avea decât cel puțin o reacție de jenă văzând cozile rușinoase din fața ambasadelor.

Orice român oprit din intenția de a-și introduce buletinul în urnă, indiferent de motiv, este un șut în fund cinic dat libertăților fundamentale. La fiecare ciclu electoral politicienii sunt datori fiecărui român ajuns la majorat cu un vot. Că acesta și-l exercită sau nu e treaba lui (a românului), dacă însă cineva îi dă peste mână și votul se pierde atunci vorbim de o încălcare barbară a regulilor democrației.

Desigur, într-un alt context cozile pentru vot ar fi putut să ne facă mândri. Democrația, mai ales cea indirectă de la noi, presupune în mod obligatoriu statul în mod civilizat la rând. Nu te poți buluci să-ți spui punctul de vedere, nu te poți băga în față dând din coate să spui ce vrei, nu poți striga isteric alegerea ta. În democrație trebuie să te ordonezi manierat la coada opțiunilor politice, să aștepți să-ți vină rândul, după care la fel de olimpian să aștepți numărătoarea și stabilirea opțiunii majoritare. Civilizația modernă este și a una a statului la coadă. La revoluții cozile se transformă în mișcări dezordonate ale mulțimilor, ordinea statului la rând se diluează și toate opțiunile sunt exprimate gălăgios și în același timp. Dar desigur revoluția nu este o formă legitimă de exprimare a democrației ci doar o formă de violență politică. Astfel fiind, coada la vot este un semn al sănătății unei democrații. Cât timp oamenii își așteptă rândul să voteze, sistemul funcționează iar organizarea politică este matură. Am fi putut avea deci suficiente motive să ne mândrim în fața democrațiilor europene îmbătrânite cu vitalitatea sistemului nostru. În loc de asta, scandalul din fața porților închise și ale ambasadelor ne-a mai făcut puțin de râs, acolo unde era greu să mai punem un surplus la jena pe care o purtăm cu noi prin Europa. Să fii oprit cu scutierii și pulanele Uniunii Europene din impulsul nestăvilit de a vota este într-adevăr o performanță chiar și pentru noi.

Pentru că în general nu mă interesează decapitatul Moțocilor, ocupație de care se ocupă cu succes deontologii națiunii, pot spune cu destulă convingere că eșecul organizării alegerilor în diaspora era, în contextul special al alegerilor încheiate, și previzibil și aproape imposibil de împiedicat. Desigur au fost și suficiente decizii greșite, însă germenii haosului se regăseau în legislația noastră electorală și indiferent cine ar fi organizat aceste alegeri în Europa, Măria ar fi purtat cam aceeași pălărie.

Din punct de vedere tehnic legislația și organizarea noastră electorală nu erau proiectate pentru un aflux important de votanți. Pur și simplu prin metodele clasice uzitate până acum în afara țării nu se poate vota ca și în țară. Sistemul electoral încurajează votul pe teritoriul național iar legislația este optimizată exact pentru acest lucru. În acest sistem clasic, votul românilor din străinătate este unul secundar. Organizarea scrutinelor electorale este dependentă de resursele statului, iar libertatea de mișcare a autorităților române pe teritoriul altor state este limitată. Tocmai de aceea diferența între participarea la vot în țară și cea din străinătate este imensă. În al doilea tur al alegerilor prezidențiale, când s-a înregistrat recordul istoric al prezenței la urne în afara țării, numărul acestora reprezintă doar 3,2% din numărul total al celor care au votat valabil. Cu toate acestea, potrivit aproximărilor oficiale, diaspora românească este formată din  cca 2500.000 – 2.700.000 de persoane. Concluzia este că falimentar este în primul rând sistemul votului în persoană pe care în mod clasic Româna îl folosește. Acesta presupune ca fiecare persoană să exercite votul doar direct, fizic, într-o locație special amenajată, după verificarea identității sale de către autorități și înregistrarea sa. Este un sistem a cărui eficiență este limitată de numărul secțiilor de votare, de distanța cât mai mică între acestea și de posibilitatea rapidă și ieftină de mișcare pentru cetățeni. Acest cumul de condiții nu va exista niciodată în afara teritoriului național (decât doar dacă urmare a unor complicate și improbabile efecte ale unei conflagrații mondiale România ajunge în mod fericit să ocupe și să colonizeze întreaga Europă, întinzându-și administrația peste tot).

În aceste condiții puteți presupune cu îndreptățire că m-am bucurat când am văzut îngrămădindu-se inițiativele legislative, oportuniste dar necesare, referitoare la liberalizarea votului în străinătate. Eugen Tomac, PNL-PD, Autoritatea Electorală Permanentă sau din nou PNL, din punctul acesta de vedere contează mai puțin inițiatorul (deși e ciudat ca PNL să-și facă concurență singur la inițiative) .

Dezamăgirea mea este una de natură tehnică: nici unul din aceste proiecte nu rezolvă până la capăt problema votului la distanță. Politicienii români aleg jumătățile de măsură. Sistemul de vot la distanță imaginat este de fapt unul prin poștă. Poșta clasică, ce gândeați?, nu cea electronică. Cetățeanul cu drept de vot aflat în străinătate trebuie să-și exprime intenția de a vota cu 6 luni înainte de alegeri, trimițând în acest sens o cerere în țară, la Autoritatea Electorală Permanentă. Dacă face acest lucru va primi (prin poștă) un plic cu buletinul de vot. După exprimarea votului, pe cheltuiala sa, trebuie să expedieze plicul în țară (prin poștă), având grijă ca acesta să ajungă cu 48 de ore înaintea datei alegerii, sub sancțiunea anulării. Există mici diferențe de reglementare, în funcție de inițiator, dar ele sunt suficient de puțin importante pentru a putea trage concluzia că voința politicienilor, indiferent de partid, este cam aceeași. Acest sistem de vot este pentru membrii de partid, pentru încrâncenații în opțiuni clare, pentru rinoceri, pentru electoratul captiv. Anunți dinainte că vei vota, ceea ce presupune că nu ești deloc nehotărât, ba chiar votezi înainte de a vota cei din țară, independent de campania electorală, de pathosul electoral. După acest sistem de vot Iohanis nu ar fi câștigat alegerile, pentru că el descurajează votul emoțional, decizia intempestivă și încurajează votul rațional, premeditat (cu 6 luni înainte).

Sistemul de vot prin poștă este folosit și validat în Europa, dar este un sistem deja depășit și ale cărui limite au fost analizate pe mii de pagini. Eu unul am așteptat adevărată evoluție în legislația electorală, care nu poate fi decât aceea a votului electronic. Votul electronic (sau prin internet) presupune că orice cetățean care are acces la un calculator își poate exercita votul după simpla sa dorință, în condiții de securitate. Ca să nu mai pierd timpul cu explicații, votul electronic este garanția votului universal, direct și liber exprimat, astfel cum bine le zice Constituția noastră. Este coșmarul politicienilor, după cum votul prin poștă este paradisul previzibilității pentru ei.

Austria, Australia, Canada, Estonia, Franța, Japonia și Elveția sunt modele de succes absolut pentru ce înseamnă în secolul XXI sufragiul universal garantat. Multe alte țări europene folosesc pe scară mai mică avantajele enorme ale votului pe platforme digitale securizate. Uniunea Europeană însăși a lansat CyberVote, o platformă de vot electronic, testată încă din 2000 cu succes în Germania și Franța. În viitorul apropiat europenii vor vota cu telefonul, iar nu cu cartea poștală, cum ne pregătim noi să facem.

O dezbatere reală și profesionistă în jurul liberalizării (de-spațializării) votului nu există în mediile noastre. Ne place să înghițim mesajele de partid și să le apăram agresiv în fața altora, fiecare după preferințele ideologice de nezdruncinat. Realitatea e că partidele au interesul comun să conserve starea actuală de lucruri, și-și doresc în continuare votanți de tip zombi, care știu înainte cu 6 luni că vor vota și cu cine vor vota, iar nu cetățeni liberi și imprevizibili.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273