VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA Consiliului Superior al Magistraturii

By | august 11, 2010

Introducere: Reconstrucţia unei autorităţi constituţionale

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este astăzi una dintre cele mai slabe autorităţi publice centrale. Deşi este consacrat la cel mai înalt nivel, cel constituţional, CSM este autoritatea ce s-a dovedit a fi profund neglijată în dinamica autorităţilor statului român. Această neputinţă instituţională a CSM s-a cronicizat şi s-a repercutat în mod direct asupra situaţiei sistemului judiciar, pus în faţa unor decizii politice care l-au afectat deja negativ şi care îi vor influenţa de asemenea evoluţia viitoare.

Finalul mandatului primului CSM rezultat din alegeri generale şi directe lasă o autoritate constituţională slăbită, lipsită de credibilitate, măcinată de scandaluri şi lipsită de autoritatea de a se impune în relaţiile cu reprezentanţii celorlalte autorităţi publice centrale.

Cel mai adesea, lipsa de performanţă din ultimii 6 ani a CSM în ansamblul statului român se datorează propriilor vicii structurale, fie că vorbim de vulnerabilitatea individuală a membrilor puşi în faţa unor probleme personale de integritate sau de biografie, fie că vorbim de incapacitatea acestui organism de a se concentra asupra unor obiective fundamentale pe care să le promoveze cu hotărâre în relaţiile cu autorităţile publice.

Moştenirea lăsată de CSM la finalul mandatului 2004-2010 este una dificilă şi constituie cea mai importantă vulnerabilitate pentru valorile fundamentale care definesc existenţa unei justiţii democratice. Revine noului CSM sarcina să gestioneze acest pasiv, cum de altfel revine această misiune întregului sistem judiciar şi corpului profesional de judecători şi procurori.

Lipsa de consistenţă a CSM în cadrul suprastructurii de stat se reflectă acum negativ asupra locului ocupat de sistemul judiciar şi în special de puterea judecătorească. Mentalitatea dominantă la nivelul societăţii româneşti, dar şi a structurilor de decizie centrală este că instanţele au atâta amplitudine cât i se recunoaşte şi Consiliului Superior al Magistraturii. CSM însuşi nu a făcut nimic pentru a înlătura confuzia care se face între puterea judecătorească şi el însuşi, organism aflat din punct de vedere constituţional în afara sistemului judecătoresc. Se poate spune că actualul CSM, pe lângă faptul că s-a manifestat ca o instituţie şovăitoare, inconsistentă în relaţiile instituţionale cu celelalte puteri constituite în stat, în fapt a confiscat statutul constituţional al puterii judecătoreşti în loc să-i garanteze independenţa.

Următorii ani vor fi decisivi pentru garantarea independenţei justiţiei şi conservarea statutului independent al judecătorilor şi procurorilor. Ameninţările în direcţia unor schimbări radicale şi a reaşezării mai precare a puterii judecătoreşti între puterile statului, sunt concrete şi predictibile. Sistemul judiciar, prin garantul independenţei lui structurale, trebuie să fie pregătit pentru a face faţă unor provocări importante.

Prezentul document detaliază viziunea comună a autorilor, în calitatea lor de candidaţi în echipă pentru CSM, asupra evoluţiei instituţionale şi asupra acţiunilor necesare ale viitorului CSM. Programul are ca obiectiv fundamental  reconstruirea Consiliului Superior al Magistraturii ca o instituţie judiciară cu autoritate în stat, puternică, credibilă şi capabilă să-şi realizeze menirea constituţională de a garanta independenţa justiţiei.

Prin aplicarea programului şi planului de acţiune subsecvent se urmăreşte repoziţionarea CSM în organizarea democraţiei româneşti, creşterea prestigiului său, eficientizarea activităţii lui, sporirea capacităţii practice de apărare a sistemului judiciar, consolidarea încrederii publice în justiţie.

Totodată, programul reconsideră modul de poziţionare a CSM faţă de sistemul judiciar, faţă de judecători şi procurori. El are în vedere subordonarea întregii activităţi a CSM în materia carierei profesionale şi atribuţiilor de administrare a sistemului judiciar principiilor obiectivităţii, competenţei, transparenţei şi predictibilităţii.

Redistribuirea unor competenţe administrative, care sunt marginale pentru CSM, către instanţe, parchete sau alte structuri, va crea premisele debirocratizării CSM, creşterii eficienţei şi capacităţii lui de reacţie, dar şi a creşterii autonomiei decizionale a instanţelor şi parchetelor.

Documentul are în vedere şi proiectarea unei construcţii vizând modernizarea justiţiei române pe termen mediu şi lung prin efortul conjugat al tuturor factorilor exteriori sistemului judiciar. La nivelul societăţii româneşti este nevoie de un acord general, transpartinic şi neinfluenţat de dinamica politică, pentru angajarea hotărâtă în direcţia construirii unei justiţii europene, aspect strategic de importanţă naţională. Consolidarea justiţiei nu se poate face prin acţiuni unilaterale ale actorilor din afara sistemului judiciar însuşi, ci prin conlucrare, respectarea voinţei sistemului judiciar şi încurajarea proceselor de schimbare derulate din interior. Astfel, performanţele sistemului judiciar sunt direct dependente de resursele financiare alocate de Guvern, de calitatea activităţii legislative a Parlamentului, de neutralitatea şi corectitudinea acţiunilor publice ale partidelor şi actorilor politici, de eficienţa activităţii CSM, aşadar responsabilităţile trebuie individualizate şi clarificate.

De aceea, un acord naţional în considerarea justiţiei ca prioritate strategică de interes naţional trebuie să privească asumarea de către fiecare autoritate competentă a obligaţiilor concrete ce intră în aria proprie de competenţe, dar şi recunoaşterea faptului că principalul motor al consolidării justiţiei este sistemul judiciar însuşi.

Premisa fundamentală de la care pleacă acest document este că doar o masă critică decizională în interiorul CSM, deschisă spre transparenţă decizională, responsabilitate şi colaborare inter-instituţională, poate determina evoluţiile corecte ale instituţiei.

Este momentul pentru o schimbare fundamentală şi stă în puterea corpului profesional să-şi aleagă drumul ce va fi parcurs în următorii şase ani.

Echipa ce propune alegătorilor prezentul proiect are soluţii şi determinarea necesară în realizarea unei reconstrucţii a CSM, capabil să garanteze în mod adecvat independenţa judecătorilor, a instanţelor şi a puterii judecătoreşti în ansamblu.

Echipă pentru performanţă şi responsabilitate

CSM este construit legislativ ca un organ colegial, în care deciziile se iau în mod colectiv şi anonim. De asemenea, CSM nu are o componenţă omogenă, în interiorul lui întâlnindu-se interesele judecătorilor şi procurorilor, reprezentanţi de la diferite nivele de instanţe şi parchete, dar şi ale societăţii civile. Datorită modului cum este construit procesul decizional, în întregime secret, graniţa dintre legitimitatea şi nelegitimitatea acestor interese este greu de stabilit. Rolul cel mai important al unui membru CSM, acela de a vota şi ajuta la luarea deciziilor pentru sistemul judiciar, scapă oricărui control şi răspunderi.

Organizarea colegială a CSM face ca un singur membru să nu poată influenţa fundamental orientarea corectă a CSM. Pentru a impune o nouă viziune, mai coerentă, pro-activă şi cu un grad mai mare de pragmatism, responsabilitate şi transparenţă, este nevoie de realizarea unei mase critice în interiorul CSM, care să îşi asume în mod public, solidar, un program de acţiune concret şi viabil. Întrucât formele de responsabilizare a membrilor CSM prin intermediul instituţiei revocării au eşuat, credem că adevărată responsabilizare a membrilor CSM faţă de corpul profesional nu se poate face decât prin asumarea de către un grup cât mai mare, în mod deschis, transparent şi public, a unui set comun de angajamente şi priorităţi în folosul sistemului judiciar.

Decizia de a candida ca o echipă are la bază trei coordonate:

- prima este legată de strânsa colaborare de-a lungul timpului a noastră, a celor trei candidaţi, în cadrul unor asociaţii profesionale, alături de alţi colegi judecători (AMR, UNJR), în societatea civilă (Transparency International, SoJust), ori în ce priveşte acţiuni derulate de instanţele judecătoreşti şi adunările generale ale judecătorilor (Rezoluţia privind starea financiară şi situaţia administrativă a instanţelor judecătoreşti, Reţeaua Naţională a Adunărilor Generale ale Judecătorilor sau Protestul generalizat al justiţiei din toamna lui 2009);

- coerenţa şi forţa proiectului unei echipe este mai puternică şi cu şanse mai mari de reuşită în realizarea obiectivelor pe care le propunem pentru reconstrucţia unui CSM puternic şi responsabil. În plus, indiferent de faptul că doar o parte din membrii echipei va fi aleasă în CSM, acest proiect va putea constitui o “foaie de parcurs” pentru membrii componenţi ai echipei care se vor regăsi în CSM, urmând ca sprijinul reciproc al membrilor echipei pentru realizarea acestor obiective, atât timp cât prezentul prorgam asumat este respectat, să fie unul necondiţionat, din interiorul sau din afara CSM. În plus, experienţa conlucrării de-a lungul timpului, ca echipă deja sudată, ne dă, fiecărui membru al echipei, sentimentul că putem contribui la reconstrucţia CSM ca o instituţie legitimă şi credibilă atât în interesul judecătorilor, al instanţelor, cât şi al societăţii în ansamblu;

- fiecare membru al echipei provine de la paliere diferite ale instanţelor, acoperind, în acest fel, cunoaşterea realităţilor în ansamblu şi detaliu ale judecătoriilor (Cristi Danileţ), tribunalelor (Adrian Neacşu) şi curţilor de apel (Horaţius Dumbravă), obiectivele fiind nu numai general valabile pentru instanţe şi judecători, la fiecare nivel ierarhic, dar şi specifice pentru fiecare nivel.

Aşadar, membrii echipei sunt:

Cristi Danileţ – judecător, vicepreşedinte al Judecătoriei Oradea;

Adrian Neacşu – judecător, preşedinte al Tribunalului Vrancea;

Horaţius Dumbravă – judecător, preşedinte al Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Membrii acestei echipe îşi asumă, pe lângă realizarea obiectivelor pe care le propun prin prezentul proiect, şi o declaraţie de principii, anexă la proiect, declaraţie menită a înlătura posibile conflicte de interese şi de a garanta în faţa judecătorilor integritatea membrilor echipei dacă vor fi aleşi ca membri CSM.

De asemenea, membrii echipei îşi asumă integral Pactul pentru justiţieşi la care membrii echipei, alături de alţi colegi judecători şi asociaţii profesionale, au contribuit în mod direct –,  document ce însoţeşte prezentul proiect, astfel cum a fost el propus camerelor reunite ale Parlamentului, document ce pune în echilibru concret, transparent şi corect puterile constituite în stat şi care, dacă va fi semnat de cele trei puteri constituite în stat, va fi încă un element care să garanteze independenţa şi inamovibilitatea judecătorilor, independenţa instanţelor şi a puterii judecătoreşti.

Elaborarea programului

Prezentul Program a fost elaborat avându-se în vedere pe de o parte starea actuală a sistemului judiciar românesc, pe de altă parte trendul european aşa cum reiese el din standardele internaţionale studiate. Astfel, s-a avut în vedere:

-          Evaluarea de sistem pe care autorii au făcut-o în ultimii cinci ani, cuprinsă în materiale publicate (cum ar fi Raportul SoJust 2006, articole, rapoarte și cercetări diverse[1], interviuri în presa scrisă şi audio-vizuală);

-          Rapoartele de monitorizare ce au precedat aderarea României la UE şi cele din cadrul mecanismului de cooperare şi verificare de după aderare, întocmite de Comisia Europeană;[2] măsurile de consolidare a justiţiei preconizate în Programul de la Haga – „Consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei în UE” şi dezvoltate la pct. 4 din Planul de acţiune (2004); direcţiile de acţiune stabilite în Programul de la Stockholm – „O Europă deschisă şi sigură în serviciul cetăţenilor şi pentru protecţia acestora”, cu Planul de acţiune aferent (2010);

-          Documentele şi Planurile de acţiune în domeniul justiţiei elaborate la nivelul Naţiunilor Unite[3] şi Consiliului Europei[4] şi mai ales standardele menţionate în Opinia nr.10 din 2007 intitulată „Consiliul judiciar în slujba societăţii” elaborată de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei;.

-          Propunerile făcute de asociaţiile magistraţilor în ultimii 3 ani şi documentele elaborate de magistraţi în timpul protestului din 2009[5]; larga consultare a magistraţilor prin intermediul forumurilor electronice de discuţii; consultarea directă a magistraţilor în cadrul întâlnirilor organizate pe parcursul anului 2010[6];

-          Strategia de dezvoltare a Justiţiei ca serviciu public 2010-2014 întocmită de Ministerul Justiţiei.[7]

Nu în ultimul rând, prezentul Program valorifică competenţa candidaţilor, formată în cursul anilor de experienţă numai în sistemul juridic, precum şi urmare a exercitării unor funcţii de conducere la instanţe ori a unor poziţii temporare în Ministerul Justiţiei. De aceea, ea este concentrată pe obiectivele ce se doresc implementate cu privire la instanţe şi judecători. În egală măsură preocuparea noastră va viza şi parchetele şi procurorii, însă numai după o temeinică analiză a nevoilor acestora şi în permanentă colaborare cu procurorii membri CSM.

CSM – rol şi atribuţii

Proiectul pe care îl susţinem îşi propune să valorifice la maximum instrumentele legislative şi regulamentare deja existente cu privire la CSM, însă vizează şi modificări ale regulamentelor şi chiar propuneri legislative pentru îndeplinirea obiectivelor.

Constituţional, rolul Consiliului Superior al Magistraturii este acela de garant al independenţei justiţiei (art. 133 alin.1 Constituţie)[8], iar atribuţiile sale principale sunt:  propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii; îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică; îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

Acestea din urmă sunt prevăzute în Legea nr. 317/2004:

a. atribuţii generale: apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea; apără reputaţia profesională a judecătorilor şi procurorilor; asigură respectarea legii şi a criteriilor de competenţă şi etică profesională în desfăşurarea carierei profesionale a judecătorilor şi procurorilor; întocmeşte şi păstrează dosarele profesionale ale judecătorilor şi procurorilor; coordonează activitatea Institutului Naţional al Magistraturii şi a Şcolii Naţionale de Grefieri.

b. atribuţii ale Plenului şi secţiilor CSM referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor; referitoare la admiterea în magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor şi procurorilor; referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor.

În acest cadrul constituţional şi legal, în calitatea sa de „guvern al sistemului judiciar”, CSM exercită în principal atribuţii administrative. În sfera preocupărilor sale se regăseşte însă şi o componentă legislativă (privind avizarea proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti şi prin elaborarea legislaţiei secundare), precum şi o componentă judiciară (care vizează soluţionarea acţiunilor disciplinare exercitate împotriva judecătorilor şi procurorilor).

Dificultăţi pentru noul CSM

Suntem conştienţi că proiectul pe care îl propunem presupune două modalităţi clare de realizare a obiectivelor: îmbunătăţirea practicilor la nivel decizional, dar şi îmbunătăţiri legislative.

Cât priveşte primul aspect, acesta implică buna credinţă a membrilor CSM, asumarea deplină a integrităţii în acţiunile lor şi implicarea lor devotată în exercitarea atribuţiilor deja descrise în legislaţia în vigoare. De aceea, membrii prezentei echipe îşi propun să învingă rapid dificultăţile pe care le presupun constituirea unui Plen/secţie omogene, obişnuirea cu departamentele administrative şi asumarea la nivel public a calităţii reprezentative a noilor membri CSM, prin capacitarea acestora în alcătuirea unei structuri competente şi eficiente.

Sub acest aspect, experienţa membrilor echipei în luarea de poziţii publice, exercitarea funcţiei de execuţie pe o perioadă suficientă de timp, dar chiar şi exercitarea unor funcţii de conducere în sistem, va fi de real folos. În această ipoteză, îmbunătăţirea propriilor practici ale CSM sau modificarea regulamentelor care intră în competenţa CSM se va face relativ uşor.

Cât priveşte al doilea aspect, unele din măsurile propuse de noi implică adoptarea unor acte normative. Acest lucru presupune pe de o parte creșterea credibilității și autorității CSM în raporturile stabilite cu celelalte autorități publice, iar pe de alta parte dezvoltarea mecanismelor de consultare a judecătorilor și de elaborare a celor mai performante și viabile propuneri legislative din partea sistemului judiciar.

Cu titlu de principiu, credem însă că trebuie să treacă vremea experimentelor judiciare şi să se intre într-o perioadă de stabilitate a justiţiei; în acelaşi timp, CSM va trebui să iasă din zona de pasivitate în care s-a adâncit inexplicabil şi să fie el însuşi promotorul de politici publice de anvergură şi coerente pentru sistem.

Este timpul ca reforma justiţiei (accent pus pe schimbări) să capete un nou înţeles, acela de consolidarea justiţiei (accent pus pe rezultate). Aceste modificări pe care le propunem sunt necesare tocmai pentru a consolida cadrul în care îşi desfăşoară activitatea magistraţii, iar unele dintre ele ţin exclusiv de atribuţiile celorlalte puteri. Prin urmare, faţă de aceste intenţii ne asumăm efortul de a susţine şi sensibiliza decidenţii politici cu privire la necesitatea îmbunătăţirii unor acte normative, dar nu putem garanta însăşi voinţa politică în sensul propus de noi, dar putem garanta preocuparea fără rest a membrilor echipei pentru îndeplinirea propunerilor făcute prin prezentul proiect.

PRIORITĂŢI ŞI OBIECTIVE STRATEGICE

Justiţia trebuie să devină mediul de promovare şi de asigurare a statului de drept şi a drepturilor omului, instrumentul de asigurare a bunei guvernări şi de combatere a corupţiei, care să ajute la promovarea securităţii şi stabilităţii, dar şi la crearea unui mediu sigur şi solid pentru afaceri, comerţ şi investiţii.

Provocările cărora justiţia română trebuie să le facă faţă în următoarea perioadă, în contextul unei supraîncărcări fără precedent cu dosare, a unei critici continue din partea societăţii civile şi a autorităţilor comunitare de la Bruxelles, dar mai ales a condiţiilor economice de avarie din România, impun o prioritizare a politicilor în domeniu.

În acest sens, echipa noastră consideră că următoarele aspecte sunt esenţiale şi trebuie să constituie o preocupare permanentă a viitorului CSM:

- încrederea în justiţie: prin efortul membrilor CSM şi al fiecărui magistrat din sistem, poate creşte gradul de satisfacţie al justiţiabililor faţă de actul de justiţie, încrederea cetăţenilor în sistem şi acceptarea astfel a autorităţii justiţiei;

- formarea profesională: creşterea competenţei magistraţilor este condiţia de bază a independenţei, iar profesionalismul poate asigura un suport pentru realizarea unui act de justiţie de calitate;

- resurse adecvate: asigurarea resurselor umane şi financiare sunt o condiţie a creşterii calităţii muncii.

Conturarea unor priorităţi strategice pentru noul CSM – care, de altfel, trebuie să rămână coordonate esenţiale pe întregul mandat al viitorului CSM – dă o viziune pe termen lung pentru îndeplinirea pe deplin a rolului constituţional al CSM, acela de garantare a independenţei judecătorilor, instanţelor şi a puterii judecătoreşti în ansamblu.

Cinci sunt valorile împărtăşite de noi şi pe care le vedem ca misiuni permanente pentru CSM:

  1. I. garant al independenţei justiţiei;

  1. II. o autoritate puternică şi respectată;

  1. III. o instituţie obiectivă şi transparentă;

  1. IV. organism pentru o justiţie competentă;

  1. V. o instituţie responsabilă;

Aceste valori pot fi realizate prin mai multe modalităţi. Cele pe care le propunem noi privesc atât îndatoririle, cât şi responsabilităţile CSM şi se referă deopotrivă la atribuţiile Plenului/secţiilor CSM în legătură cu sistemul judiciar, cât şi în legătură cu propria instituţie.

Cele 14 direcţii prin care suntem convinşi că CSM îşi poate îndeplini rolul constituţional sunt :

Direcţia de acţiune I.1: Punerea în practică a Rezoluţiei privind starea financiară şi situaţia administrativă a instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, însuşită de CSM şi aprobată de toate adunările generale ale instanţelor şi parchetelor din România în aprilie 2009.

Direcţia de acţiune I.2:     Finanţarea corespunzătoare a sistemului judiciar;

Direcţia de acţiune II.1:   Asumarea rolului de reprezentant şi purtător de cuvânt al sistemului judiciar;

Direcţia de acţiune III.1:  Obiectivizarea procedurilor care ţin de cariera magistraţilor                şi a propriului personal;

Direcţia de acţiune III.2:   Responsabilizarea sistemului judiciar;

Direcţia de acţiune IV.1:  Creşterea calităţii şi eficientizarea actului de justiţie prin asigurarea unui volum optim de muncă;

Direcţia de acţiune IV.2: Îmbunătăţirea pregătirii profesionale a magistraţilor;

Direcţia de acţiune IV.3:  Protecţia magistraţilor;

Direcţia de acţiune IV.4:  Creşterea încrederii în sistemul judiciar;

Direcţia de acţiune IV.5:  Descentralizarea administrativă;

Direcţia de acţiune V.1:   Creşterea credibilităţii CSM prin întărirea integrităţii membrilor săi;

Direcţia de acţiune V.2:  Contact permanent cu magistraţii şi raportare permanentă a activităţii către magistraţi;

Direcţia de acţiune V.3: Creşterea calităţii şi transparenţei în activitatea de luare a deciziilor;

Direcţia de acţiune V.4: Eficientizarea propriei activităţi a CSM.


[1] A se vedea www.juridice.ro, http://cristidanilet.wordpress.com şi www.adrianneacsu.jurindex.ro.

[2] Garantarea independenţei justiţiei, asigurarea calităţii şi eficienţei actului de justiţie, realizarea unui act de justiţie transparent, îmbunătăţirea accesului cetăţeanului la justiţie, diminuarea corupţiei, crearea unui sistem modern, capabil să implementeze acquis-ul comunitar, şi adaptarea acestuia la cerinţele Uniunii Europene au reprezentat obiective principale şi prioritare în procesul de integrare a României în structurile UE.

[3] United Nations Millennium Declaration (2000) A/RES/55/2, Vienna Declaration on Crime and Justice: Meeting the Challenges of the Twenty-first Century (2000) A/RES/55/59.

[4] Au fost avute şi se vor avea în vedere acţiunile descentralizate din statele membre propuse în Raportul înţelepţilor (2006), instrumentele de eficientizare a justiţiei ale CEPEJ, documentele emise de CCJE şi CCPE cu privire la rolul şi statutul magistraţilor, Programul cadru de acţiune globală pentru judecătorii din Europa (2001), punctele de vedere ale Comisarului pentru drepturile omului, Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului naţional în sistemul jurisdicţional al Uniunii Europene.

[5] Membrii echipei au adunat aceste materiale în publicaţia „Protestul justiţiei române”.

[6] Până la data depunerii candidaturilor, membrii echipei au participat la întâlnirile organizare la curţile de apel din Cluj-Napoca, Tg.Mureş, Oradea, Timişoara, Bacău, Galaţi. Rapoartele acestor întâlniri sunt disponibile la http://www.alegericsm.ro.

[7] Strategia a fost lansată în dezbatere publică pe 12 apr.2010. Încă nu a fost adoptată până la data finalizării acestui program.

[8] Dar independenţa justiţiei este o valoare ce trebuie ocrotită şi din afara sistemului judiciar. Astfel, art. 2 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 prevede în mod expres că “Orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor”.


Fatal error: Uncaught Exception: 12: REST API is deprecated for versions v2.1 and higher (12) thrown in /home/jurindbd/public_html/wp-content/plugins/seo-facebook-comments/facebook/base_facebook.php on line 1273